Iranul a intrat în război de partea Rusiei. Cel puțin zece militari iranieni au fost uciși de forțele ucrainene în teritoriile ocupate de ruși / Analiză Foreign Policy: Ce speră Teheranul să obțină prin alianța „subterană” cu Moscova

O amplă analiză a Foreign Policy indică, argumentat, că Iranul este implicat, pentru prima dată, într-un război major pe continentul european. În ciuda dezmințirilor oficiale categorice privind furnizarea către Rusia a unui număr considerabil de drone kamikaze, există dovezi tot mai consistente că Iranul acționează în războiul din Ucraina de partea Rusiei. 

Numeroși specialiști militari iranieni, cel mai probabil membri ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (ramură a armatei iraniene desemnată de SUA drept organizație teroristă), se află în teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina - și posibil în Belarus - pentru a ajuta Moscova să trimită o „ploaie” de drone kamikaze iraniene mortale asupra orașelor și infrastructurii civile ucrainene. Potrivit presei israeliene care citează un oficial ucrainean, cel puțin 10 iranieni au fost deja uciși în două atacuri ucrainene asupra pozițiilor rusești. Teheranul se pregătește acum să ridice miza, furnizând Rusiei nu numai mii de drone, ci și, pentru prima dată, două tipuri de rachete balistice de fabricație iraniană pentru a suplimenta stocurile tot mai reduse ale Rusiei.

Inițial, Rusia și-a trimis propriul personal în Iran pentru a învăța cum să manipuleze dronele, dar o serie de probleme tehnice au deteminat Teheranul să-și trimită specialiștii pe frontul rusesc pentru a ajuta la manipularea zonelor. Faptul că, recent, după cum relata Times of Israel, oficiali ai Ucrainei au informat public despre uciderea a cel puțin zece iraneni în teritoriile ucrainene ocupate, au determinat analiștii și specialiștii militari occidentali să se întrebe dacă nu cumva iranienii operează ei înșiși dronele care lovesc Ucraina. 

FP: Pentru a remedia dezastrele de pe câmpul de luptă care au transformat războiul de trei zile împotriva Ucrainei într-unul rușinos și interminabil, Rusia a găsit un susținător voluntar. Teheranul, care a investit resurse și eforturi considerabile în programele sale de drone și rachete încă din timpul războiului cu Irakul din anii 1980, ar fi furnizat Moscovei sute de drone de diferite tipuri. Printre acestea se numără Shahed-136, așa-numitele drone de „unică folosință” pe care Moscova, ca să le ascundă proveninența le-a redenumit Geran-2, proiectate să loveasacă ținta în stil kamikaze. Pe lângă faptul că ajută forțele rusești să doboare ținte staționare în apropierea liniilor de front, dronele au permis Rusiei să efectueze numeroase lovituri în orașele din Ucraina în ultimele săptămâni, conservându-și în același timp stocul de rachete în scădere.

Shahed-136 a ajutat Rusia să avarieze aproximativ 40% din infrastructura de electricitate a Ucrainei, afectând jumătate din capacitatea de generare a energiei non-nucleare a țării, a declarat săptămâna aceasta un parlamentar ucrainean. Au urmat pene masive de curent și raționalizări de energie. Odată cu apropierea iernii, Moscova speră că această campanie de teroare să erodeze voința de luptă a Ucrainei, care a înreigstrat progrese semnificative pe fronturile din nord-est și sud în ultimele două luni. 

Atât surse oficiale iraniene, cât și surse din rândul aliaților SUA, spun că Teheranul ar putea furniza în curând Moscovei nu doar mai multe Shahed-136 și alte tipuri de drone, ci și rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fateh-110 și Zulfiqar – practic un alt nivel al sprijinului iranian pentru războiul Rusiei. Aceste rachete balistice sunt printre cele mai precise din arsenalul de rachete balistice al Iranului, cel mai mare din Orientul Mijlociu. Fateh-110 este mai veche și are o rază de acțiune între 250 și 300 de kilometri, în timp ce Zulfiqar a fost prezentată în 2016 ca o îmbunătățire a Fateh-110 cu o rază de acțiune raportată de 700 de kilometri.

Este evident că suportul militar al Teheranului își pune deja amprenta mortală asupra războiului din Ucraina, unde mor zilnic civili în urma atacurilor cu drone, însă consecințele geopolitice sunt mult mai extinse. 

Prin escaladarea sprijinului acordat încercării imperiale a Rusiei de a subjuga Ucraina, Iranul speră să câștige teren în implementarea propriului proiect imperial în Orientul Mijlociu. Teheranul va încerca probabil să profite de aprofundarea parteneriatului ruso-iranian pentru a obține contracte de armament din partea Moscovei, folosind în același timp lecțiile învățate de pe câmpul de luptă ucrainean pentru a-și perfecționa capabilitățile în materie de drone și rachete. În același timp, regimul din Iran speră probabil că alimentarea crizei din Ucraina va distrage și mai mult atenția Occidentului care urmărește atent mișcările și ambițiile hegemonice ale Iranului în Orientul Mijlociu. 

E foarte posibil însă ca planurile Teheranului să nu se împlinească chiar întocmai, dacă amestecul acestuia în politica europeană și nord-atlantică va determina Washingtonul și aliații săi occidentali să adopte o politică mai robustă de contracarare a Iranului.

Sprijinul Teheranului pentru războiul Rusiei din Ucraina ar putea determina Occidentul să acorde mai multă atenție, nu mai puțină, Orientului Mijlociu, mai ales dacă Europa adoptă acum o linie mai dură față de Iran, mai comentează FP. Marea Britanie și Uniunea Europeană au urmat calea Washingtonului săptămâna trecută și au impus sancțiuni specifice împotriva unor elemente ale programului de drone al Iranului, bazându-se pe sancțiuni transatlantice recente similare împotriva poliției morale a Teheranului. 

În același timp, Statele Unite ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că aliații lor israelieni și arabi, care trăiesc de ani de zile în prima linie a amenințării iraniene cu drone și rachete, dispun de capacități militare și de sprijinul de care au nevoie pentru a contracara agresiunea Iranului. Washingtonul ar trebui, de asemenea, să își dubleze eforturile pentru a încuraja și facilita cooperarea arabo-israeliană în domeniul securității. Pe lângă faptul că ajută la contracararea Iranului, un sprijin puternic al SUA pentru aliații săi din Orientul Mijlociu ar putea, la rândul său, să îi facă pe aceștia mai deschiși la solicitările SUA în ceea ce privește Rusia.

În plus, acțiunile Iranului în Ucraina oferă, de asemenea, administrației Biden și partenerilor săi europeni un motiv în plus pentru a renunța la demersul lor de a resuscita acordul nuclear încheiat în 2015 cu Teheranul. Pe lângă faptul că nu reușește să limiteze ambițiile Iranului în materie de arme nucleare, un acord ar permite continuarea cooperării ruso-iraniene în ceea ce privește proiectele nucleare civile și evitarea sancțiunilor, oferind în același timp Teheranului fondurile de care are nevoie pentru a-și procura armament convențional avansat din Rusia și din alte părți. 

Recenta cooperare atât de strânsă dintre Teheran și Moscova în războiul din Ucraina a luat prin surprindere mulți observatori - inclusiv pe unii dintre cei mai importanți experți ruși în Iran, mai notează FP. 

În ciuda alinierii recente, Iranul și Rusia au o lungă istorie de dușmănie și neîncredere care datează din epoca țaristă, inclusiv o serie de războaie ruso-persane și frecvente ingerințe rusești în politica persană. În timpul Războiului Rece, relațiile au fost tensionate în vremea în care Iranul era condus de șahul aliat al SUA și mult mai grave după Revoluția iraniană din 1979. Noul regim a numit Uniunea Sovietică o "Satană", alături de Statele Unite, și a susținut mujahedinii afgani împotriva sovieticilor, la fel cum Moscova a ajutat Bagdadul în timpul războiului dintre Iran și Irak. Relațiile s-au îmbunătățit ulterior, Rusia oferind asistență Teheranului pentru infrastructura nucleară și programele de rachete ale Iranului în anii 1990. Dar Moscova a câștigat, de asemenea, neîncrederea iraniană când a ezitat în privința unor tranzacții majore cu arme și a aprobat mai multe rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU care sancționau Iranul din cauza programului său nuclear.

Relațiile ruso-iraniene au intrat într-o nouă etapă odată cu revenirea lui Vladimir Putin la președinția Rusiei în 2012 și, în special, în contextul intervenției militare a Rusiei în Siria pentru a-l salva pe aliatul lor comun, dictatorul sirian Bashar al-Assad. Deși suspiciunea și concurența rămân, ambele părți își văd din ce în ce mai mult interesele ca fiind întrepătrunse, potențate mai ales de ostilitatea comună față de Occident. 

De la invazia dezastruoasă din Ucraina, Moscova și-a dublat parteneriatul cu Teheranul, acționând împreună pentru contracararea sancțiunile occidentale. Între timp, liderul suprem iranian, Ali Khamenei, și-a instruit subalternii să dezvolte relații mai puternice cu Rusia și China. Cu sprijinul Kremlinului, Iranul a primit anul trecut statutul de membru cu drepturi depline în Organizația de Cooperare de la Shanghai, condusă de China și Rusia. Teheranul încearcă, de asemenea, să devină membru al așa-numitului grup BRICS și în prezent negociază un acord permanent de liber schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică, condusă de Moscova.

SURSE: Foreign Policy, Times of Israel