Darul lui Dumnezeu

La ce te gîndești, mă întreabă facebook-ul. La voi, dragi prieteni și la faptul că vă doresc să fiți cel puțin la fel de fericiți ca mine. Mă aflu în Corfu, în sfîrșit în casa mea de aici și mă gîndesc de departe la voi. M-am gîndit să vă ofer săptămînal sau cel puțin lunar o ”emisiune”, intitulată ”Delicatețuri fără politică”. Am rămas, pe lîngă boala scrisului și cititului, și cu cea a gătitului. După care bărbații corfioți se dau și ei în vînt, cum mi-a spus Kostas, de la taverna cu același nume din Aghios Ioannis, satul în care trăiesc de acum înainte - cînd nu sînt la săpături, în România, în căutarea victimelor comunismului - sau la orice altceva mă cheamă datoria și conștiința. Și, pentru ca emisiunea să fie completă, la sfîrșit vă reproduc și o poezie, scrisă aici, la scurtă vreme după sosire, pe care n-am apucat să o recit în emisiune:

Darul lui Dumnezeu

E mîna Maicii Domnului

Întinsă ca o insulă de verdeață

În care mi-am aflat casă.

PS Aflu că iar m-a înjurat Hodor, cum că mor de ciudă că nu predau la Academia SRI, pentru care nici n-am pregătire. Mi-ar fi și greu să o fac, din Corfu. Cît despre pregătire, am totuși un doctorat în Istoria Securității, susținut în 2002 la Universitatea București, sub coordonarea academicianului Dinu C. Giurescu. Nu știu cu ce se laudă Hodor, în afară de teoria ”rahaților cu ochi”, cum le consideră, taman pe placul securiștilor, pe victimele reeducării de la Pitești. Îi doresc și lui să-și găsească seninătatea mea de acum. Prea e încrîncenat, sărmanul.