Secretul comportamentului ambiguu al lui Olaf Scholz. Scandalul falimentului Wirecard și spionii Rusiei. Îl șantajează Kremlinul pe cancelarul Germaniei?

La începutul războiului din Ucraina, nu au fost deloc puțini cei care s-au întrebat care este adevăratul motiv al declarațiilor duplicitare emise de cancelarul german Olaf Scholz. Își va respecta promisiunea și va livra armament Ucrainei?, întrebarea acesta era pe buzele tuturor. La urma urmei, cancelarul a avut sprijinul deplin al Bundestagului, simpatia unei părți semnificative a germanilor pentru poporul ucrainean, precum și solidaritatea poporului german cu Ucraina, dovadă că zone largi ale societății au insistat, în special prin intermediul presei, ca Berlinul să aprovizioneze Ucraina cu arme.  

Cu toate acestea, livrările promise au fost amânate pe termen nelimitat, iar Rheinmetall AG, unul dintre cei mai importanți producători de echipamente militare din Germania și întreaga Europă, și-a exprimat oficial nemulțumirea față de faptul că Olaf Scholz nu a dat permisiunea livrărilor de armament către Ucraina. 

Reprezentanții companiei amintite au specificat și că urmăresc îndeaproape modul în care decurge războiul, anunțând chiar că au adus unele îmbunătățiri celui mai nou tanc „leopard” pe care îl produc, inovațiile fiind operate sub influența evenimentelor de pe front. Mai mult, decidenții Rheinmetall AG au subliniat că doresc să semneze un contract de cooperare cu Ucraina care să se întindă cel puțin pe o perioadă de 10 ani. 

În aceste condiții, întrebarea rămâne cât se poate de legitimă: de ce, totuși, Olaf Scholz nu și-a respectat promisiunile privind livrările de armament pentru Ucraina? 

La un moment dat, jurnaliști independenți au reluat o serie de investigații într-un caz vechi de doi ani. Atunci a avut loc un amplu scandal în Germania: compania Wirecard – care și-a falsificat o lungă perioadă situația financiară – a intrat în faliment, demonstrându-se că avea o gaură de 1,9 miliarde euro. Wirecard era cotată printre primele 30 de companii ale Germaniei iar Angela Merkel i-a făcut un lobby susținut, promovând-o în negocierile cu chinezii și propulsând-o pe piața chinezească. 

Ciudat e că nici auditorii Ernst&Young, nici regulatorul financiar BaFin nu au observat, timp de ani și ani de zile, marile probleme și nereguli ale acestei companii. Numai și numai în momentul în care Financial Times a publicat o serie de investigații, în 2019, prezentând documente interne explicite, BaFin a angajat auditori independenți de rețea KPMG care au depistat în bilanț uriașa gaură de 1,9 miliarde euro. 

Cel puțin interesant este că BaFin e direct subordonată Ministerului de Finanțe, iar la acea vreme ministrul de Finanțe era chiar Olaf Scholz. Deși nu a putut spune nimic rezonabil în apărarea sa, Olaf Scholz a insistat că nu a protejat cu nimic compania Wirecard. În schimb, în presă au circulat zvonuri despre Scholz și ciudățeniile acestei spețe, dar apoi a răbufnit pandemia, au urmat alegerile pentru Bundestag și cazul s-a pierdut printre alte știri.

Dincolo de aceste aspecte, de notat că unul dintre managerii de top ai Wirecard – Jan Marsalek – e suspectat în mod legitim că a spionat în favoarea Rusiei, întrucât, atunci când a izbucnit scandalul falimentului, s-a grăbit să fugă prin Belarus la Moscova, luând cu el aproape întreaga arhivă a companiei, arhivă unde erau depozitate informațiile confidențiale privind plățile dubioase. 

Acest incident alimentează scenariile vehiculate în presa germană: anume că Olaf Scholz are un comportament atât de ambiguu tocmai fiindcă Moscova deține informații compromițătoare în ceea ce-l privește. Poate că așa se explică și inacțiunea sa în cazul Wirecard. 

Să nu uităm nici faptul că nu este pentru prima oară când numele lui Olaf Scholz apare invocat în legătură cu anumite scheme de corupție. Oare care a fost prejudiciul real în cazul Cum-ex (tranzacții financiare care au devenit efectiv furturi de zeci de miliarde de euro de la buget)?

Pentru culoare, ar mai fi de adăugat și faptul că Olaf Scholz a fost primarul Hamburgului, oraș înfrățit cu Sankt Petersburg. În mandatul lui Gerhard Schroeder, când relațiile sale cu Putin erau foarte strânse, Olaf Scholz a fost secretar general al SDP și a vizitat Rusia de multe ori, fiind protagonistul a numeroase întrevederi cel puțin interesante.

Supus unei presiuni permanente din partea societății germane, care îi tot cere, pe multiple canale, să-și respecte angajamentele făcute Kievului, Olaf Scholz a fost nevoit, recent, să dea dovadă de mai multă deschidere față de problemele ucrainenilor, astfel încât putem observa că, treptat, Germania începe – e drept, încă destul de precaut – să aprovizioneze Ucraina cu armele promise în urmă cu mai multe luni.