Premiul Nobel a fost câștigat de Annie Ernaux, scriitoare foarte atașată stângii franceze radicale, cu tradiție în admirația față de ruși

Annie Ernaux a luat premiul Nobel pentru literatură. O alegere neașteptată, așa cum a devenit de așteptat, în ultimii ani. 

În vârstă de 82 de ani, scriitoarea este cunoscută în Franța pentru cărțile despre Normandia profundă, unde a crescut, și pentru dimensiunea autobiografică, de introspecție dură, la care publicul este invitat să ia parte. 

Cartea care a consacrat-o este La Place, apărută în 1984, care a câștigat premiul Renaudot, și este studiată în școală, ca un roman clasic. Este o carte despre copilăria în ținutul ploios și aspru din nord. 

Cartea cu cel mai mare succes la public este Passion simple, din 1992, care relatează o legătură amoroasă pasageră cu un bărbat însurat, un diplomat rus aflat la post în Paris. Poate să pară o coincidență, dar scriitoarea este foarte atașată stângii franceze radicale, cu tradiție în admirația față de ruși. 

Ultima sa carte, apărută anul acesta, vorbește despre relația sa de iubire, de femeie matură, cu un student tinerel, dar voinicel. 

Este foarte puțin tradusă în limba română. E o alegere categoric mai bună decât scriitorul tanzanian de anul trecut, de care nu își mai amintește nimeni. Premiul seamănă mult cu cel acordat poetei Louise Glück, acum doi ani. 

Nu cred că va deveni un scriitor universal, o dată cu această distincție. 

Erau scriitori mult mai prezenți în bibliotecile din lumea întreagă, care meritau acest premiu. Kundera, Murakami sau Atwood, care sunt clasici în viață. Iar din Franța Houellebecq. Și, bineînțeles, Salman Rushdie, care aproape că a plătit cu viața dreptul de a scrie liber.

Un citat frumos, preluat din le Figaro: "J'ai parfois l'impression de vivre sur deux plans à la fois, celui de la vie et celui de l'écriture". 

Despre Annie Ernaux mai trebuie spus că este o antisemită feroce, de extrema stângă. Pentru ea statul Israel trebuie boicotat, pentru că acolo e ”aperheid”. Orice măsură împotriva lui este legitimă. A cerut, de exemplu, eliberarea teroristului Georges Abdallah, condamnat pentru un dublu asasinat. A omorât un american și un evreu, ce mare lucru, dacă era pentru o cauză bună?

Este admiratoare a celui mai toxic personaj politic francez, Jean-Luc Melenchon, admiratorul tuturor dictatorilor lumii, de la Stalin încoace. De asemenea, un colaboraționist al terorismului islamic. 

Annie Ernaux este feministă, dar drepturile femeilor din teritoriile palestiniene sau din dictaturile islamiste nu o interesează. Acelea nu merită solidaritatea sa. Din păcate, în Franța anti-semitismul a atins un nivel teribil. Este și Ernaux responsabilă pentru asta. 

După ciudățeniile din anii trecuți, comitetul Nobel și-ar fi putut spăla obrazul și să îi acorde lui Salman Rushdie premiul. A preferat pe cineva care admiră terorismul islamic, în anul în care Rushdie a fost la un pas să își piardă viața, pentru vina de a scrie liber.