Cele cinci plăgi în Biserică

Parafrazând pe Rosmini, în Biserică, indiferent de confesiune, umanitatea fiind numitorul comun în bine și în rău, se manifestă (cel puțin) cinci plăgi. Pe scurt:

- BÂRFA și CALOMNIA care, de regulă, pornesc de la persoane care "vizitează" Biserica, dar nu îi trăiesc real adevărurile și misterele, care se simt îndreptățite să pună gaz pe foc, să comenteze și să difuzeze false semnale de alarmă;

- NESIMȚIREA și LIPSA DE CARACTER a celor care, cu copilul urlând în brațe, plasați chiar în fața iconostasului, vor chipurile să asculte slujba și predica, inoportunând cu insistență și brutalitate sonoră pe ceilalți;

- DESCURCĂREALA și MOJICIA celor care, crezând că nu le va ieși "evenimentul" (Botez sau/și Cununie), te lasă baltă și merg la alt preot (care, evident, nu te informează), tu așteptând, la propriu, ca prostul să vină cei programați;

- INCULTURA și SUPERFICIALITATEA nașilor, alături de cea a părinților, care iau ritualul ca pe o simplă obligație, ca pe un musai cu ale cărui profunzimi nu s-au ocupat nicio secundă, dar care au opinii și dorinți deplasate, caraghioase și triste deopotrivă;

- CRIZELE DE AUTORITATE ale ierarhilor care, fără să țină cont de ținuta ta intelectuală și publică, te tratează de parcă ai fi un proaspăt absolvent de seminar, când, de fapt, ai fi putut să le fii profesor (la unii chiar fiind). 

Perioada aceasta de carantină mi-a scos, ca pe un negativ, toate acestea (și altele) în față. Nu îmi fac iluzii: Biserica lui Hristos este, dincolo de comuniunea euharistică a celor botezați, un organism social. Or, din perspectivă strict sociologică, mereu vor exista nemulțumiți, frustrați, orgolioși, neputincioși sufletește, răniți, suferinzi, amputați, debili sau simpli idioți. Lucrarea vrăjmașului este complexă. Pe de altă parte, mereu vor exista și oameni cu cap, echilibrați, corecți, capabili să vadă binele unde alții văd răul și albul unde alții spun că este negru, onești, cu simțul măsurii și mai ales al ridicolului. Lucrarea lui Dumnezeu este atotcuprinzătoare. În plus: ea nu exclude convertirea, la propriu, a unora la teferitatea celorlați. 

Sus să avem inimile!