Integrare Europeană cu Strategii vechi? De ce puterea de la Chișinău nici nu vrea să audă de elaborarea noii Strategii de Securitate Națională

La aproape 2 ani de la intrarea în exercițiul funcțiunii a actualului șef al statului, în continuare rămâne în vigoare și neactualizat un document fundamental pentru securitatea generală a statului nostru (adoptat încă în 2011), care reflectă realitățile strategice, politice, militare și de securitate din acea perioadă. E vorba de Strategia Securității Naționale. Dacă din 2011 (inclusiv în perioada kuliokarului Igor Dodon la președinție) și din decembrie 2020 până în prezent nimic nu s-a modificat în abordările și prioritățile strategice ale statului și securității noastre naționale (cu un președinte și o guvernare pro-europeană, cu statut de candidat în UE), atunci apar, în mod firesc, mai multe semne de întrebare.

De asemenea, este un adevăr trist că din 2011 și până în prezent niciun președinte al statului nu a avut verticalitatea politică și nu a spus tranșant (din considerente eminamente politice), care sunt principalele surse, amenințări și riscuri în adresa securității naționale a Republicii Moldova. Doar semi-adevăruri și bâlbâieli ca să nu deranjeze cumva Kremlinul, chiar si acum, în „vremurile bune și cu oameni buni”. 

Cu asistența adevăraților noștri parteneri politici și militari, noua Strategie a Securității Naționale putea fi elaborată (mai ales după agresiunea militară a Rusiei în Ucraina) în 2-3 luni de zile, cu atât mai mult cu cât Legea cu privire la Apărarea Națională (nr.345 din 25-07-2003) în art.25 (alineatul 2, punctele a-prim și b) stabilește expres obligațiunea Preşedintelui Republicii Moldova, care este și Comandantul Suprem al Forţelor Armate, să inițieze procesul de elaborare a Strategiei Securităţii Naţionale și a Strategiei Naţionale de Apărare și să le prezinte spre aprobare Parlamentului. Poate că, între timp, mi-a scăpat mie și aceste documente fundamentale au fost deja elaborate și prezentate Parlamentului?!