Lașitate

De câteva zile, preoțimea fierbe. Amânarea, respectiv interzicerea Sfintei Împărtășanii, smintește, revoltă și dezgustă. 

Ce avem din partea ierarhiei? Un comunicat-două, o ieșire în fața camerelor de luat vederi. Nimic altceva. În schimb, este trimisă în "teritoriu", virtual, acea categorie infam-nesuferită a protopopilor, adică prelungirile biologice ale episcopilor copleșiți de atâta responsabilitate, încât de două luni de zile nu ai mai auzit de ei. 

Un astfel de protopop, de pildă, avertiza că va denunța la poliție, în Germania, pe acei parohi care nu mențin distanța socială. Un altul, tot de pe aici, vrea să îi convingă în ședințe tembele, tot digitale, pe confrați că cercul este pătrat. Îi înțeleg pe majoritatea vlădicilor: au dat de necaz. Nu tu sfințiri, nu tu decorații, nu tu diplome de aleasă, meta și mega prețuire, nu tu agape. Greu. Sfârșitul lumii, soră! 

Ei bine, una din două: ieșiți, fiecare în eparhia lui, și explicați cum vine treaba că noi invocăm Duhul Sfânt, prefacem, cu putere de Sus, darurile, dar le ținem doar pentru noi. Explicați care este raportul dintre igienă și minune, dintre linguriță și alte forme de părtășie la cina cea de taină, dintre comuniunea euharistică și flămânzii Domnului. Dacă nu vreți sau nu puteți, cărați-vă urgent la mânăstirile de metanie, reluați-vă meseriile de bază, electricieni sau ce ați mai fost, lăsați cheia sub ghiveciul de flori din dreapta, că ne organizăm noi. 

Da, respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă. Fiecare preot, la parohie, are abordarea lui pastorală, găsește soluții, alină, mângâie și hrănește. Da, hrănește, nu pune stavile, nu pune pe fugă, nu dezertează, nu se ascunde, nu amână, nu se eschivează. Curaj! Că nu suntem noi în chestiune, ci Altcineva.

Sus să avem inimile!