Disprețul față de înaintași îndepărtează, nu apropie Unirea

De la un coleg, de la care nu mă așteptam, a apărut un text mai mult decât regretabil pe Fb, care învrăjbește românimea, nu o adună. Ca votant al Declarației de Independență, mă simt obligat să intervin, fiindcă este un mare neadevăr că la 27 august 1991 am fi votat documentul istoric din spaimă, nu din convingere.

Pentru Gheorghe Mârzenco, dar și pentru cei care scuipă peste memoria unor mari luptători din Primul Parlament ca Alexandru Moșanu, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Lidia Istrati, Constantin Tănase, Gheorghe Ghimpu, Ion Ungureanu sau Andrei Vartic și mulți alții trecuți la cele veșnice.

E urât și degradant să aduni aplauze pe Fb, rupând conștient filele din istoria Mișcării de Eliberare Națională și Renaștere Românească și falsificând adevărul din sala Parlamentului că deputații au votat Declarația de Independență din spaimă mare. Ești și nedrept, și ridicol! Din cei 278 de votanți, mult mai mult de jumătate, am votat cu cea mai mare bucurie și mândrie, mai ales că știam adevăratul conținut al Declarației de Independență, în care se spunea clar că:

1.Toată istoria noastră, din 1775 până în 1991, este parte organică din istoria poporului român;

2. Limba vorbită de populația băștinașă este Limba Română;

3. Locul Basarabiei românești este în „ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

Până și mancurții lui smirnov ne ripostau că această Declarație este una de Unire cu România, nu de Independență față de Moscova. După votul Declarației, am votat Imnul „Deșteaptă-te, române!” care, peste trei ani, l-au abrogat deputații rusofili, fără să-i scuipați pentru fapta lor ticăloasă. Ai fost în sală, Gheorghe, dar din ceea ce ai scris, se vede că n-ai înțeles esența evenimentului istoric. Votul meu, ca și a tuturor deputaților cu conștiință românească, a fost unul din convingere, nu din spaimă! E sub orice nivel să prezinți deputații români din Primul Parlament ca străini sau dușmani ai românimii basarabene și să luneci în bâlci și mahalagisme descalificante.

Textul tău îmi amintește de narativele promovate insistent de prietenul lui Dughin: „Independența a venit de la sine. Deputații și gloata nu au niciun merit”. Un mesaj tipic kgb-ist: „Moldovenii nu sunt capabili de nimic fără ruși. O adunătură de subdezvoltați, pe care Moscova îi duce de mână spre progres”. Sau refrenul cântat în fiecare seară la televiziuni de guvernanți: „Timp de 30 de ani nu s-a făcut nimic”. Ar însemna să-ți vreau răul, ceea ce nu e în firea mea, dacă ți-aș dori să ai condițiile materiale de trai ale majorității intelectualilor din Primul Parlament. Tu măcar cunoști că mai mulți deputați români au pensie de două mii de lei pe lună, iar toți cei care au ieșit după 2012, conform amendamentelor Lupu-Diacov, s-au ales cu pensii sub cinci mii de lei. Deputații-mancurți, care se zvârcoleau să păstreze Uniunea Sovietică, iar mai apoi și-au amintit că sunt moldoveni, făcând-o pe marii stataliști, bunăoară ca Victor Pușcaș, beneficiază de pensii necunoscute mie și publicului larg, care se ridică la câteva zeci de mii de lei pe lună. Nomenclatura își plătește bine slugile și agentura, având grijă ca cei care sunt „împotriva statalității” să fie scoși din circuitul public și să nu aibă bani nici pentru medicamente. La ce bun să te atingi de aripa moldovenist-kgb-istă din Primul Parlament, când e mai la modă să lovești în fratele tău de pe baricadă, să te cațări în copacii din fața Președinției și să urli cât te țin bojocii – „unire”, naivilor!

Înainte de evenimentele istorice, care au marcat destinul Basarabiei românești, un intelectual și român adevărat își îndeamnă conaționalii derutați spre Unitate, nu spre ură față de un Parlament, în care se aflau foarte mulți patrioți, care doreau, la sigur, nu mai puțin decât tine, Reunirea cu România. Semănând vrajba în familia românimii basarabene și disprețuind contribuția înaintașilor la cauza românească, îndepărtezi Unirea, nu o apropii. E greu de crezut că un jurnalist implicat direct în lupta pentru reîntregirea națiunii române, se împiedică în abordări provinciale și îndeamnă basarabenii să-și desconsidere propria istorie, pe care ei au scris-o în anii Mișcării de Eliberare Națională și Renaștere Românească.

Regret comentariile veninoase și nedrepte, care cad ca o sfidare și insultă peste memoria deputaților români, care se roagă în ceruri, ca noi pe pământ să fim uniți, dacă vrem Unire cu adevărat.

Rândurile pe care le-am scris îmi aparțin în exclusivitate, nu au nicio legătură cu asociația-90 sau cu colegii mei deputați care, câți au mai rămas în viață, se află mai mult prin spitale și sunt departe de Fb și nu citesc insultele tradiționale, aruncate fără întrerupe timp de trei decenii. Refuz să polemizez pe subiecte, care aduc prejudicii unității naționale și reîntregirii poporului român. Le doresc tuturor, inclusiv lui Gheorghe, în aceste zile, să ia lumină din lumina acelor ani de renaștere și unitate, să ne bucurăm cu toții că în Basarabia Limba Română este vie, să comemorăm înaintașii noștri și să aducem un cuvânt de recunoștință tuturor părinților, fraților și surorilor, care au făcut front comun și au contribuit, puțin sau mult, să ne apropiem de Țara noastră – România!