Kremlinul, departe de a controla efectiv o regiune-cheie pe care a ocupat-o. Armata din umbră a Ucrainei subminează planurile invadatorilor: "Ei pot lua pământul, dar nu pot lua oamenii! Rușii nu vor fi niciodată în siguranță!"

Armata Ucrainei și-a intensificat în ultima perioadă atacurile asupra Hersonului cu scopul de a recuceri regiunea și este ajutată în acest demers de o armată din umbră, o rețea de agenți și informatori ucraineni care operează în spatele liniilor inamice.

BBC a efectuat o călătorie în Nicolaev pentru a-i întâlni pe acești luptători din mișcarea de rezistență. Nicolaev, oraș important situat în proximitatea Hersonului la vest și aflat sub controlul ucrainenilor, a devenit cartierul general al partizanilor pe frontul de sud.

Trecând prin punctele militare de control, jurnaliștii BBC au putut vedea panouri uriașe care arătau o figură fără chip, cu glugă, alături de un avertisment: "Herson: Partizanii văd totul". Imaginea este concepută pentru a-i enerva pe ocupanții ruși din regiune și pentru a ridica moralul celor aflați sub ocupația acestora. 

"Rezistența nu reprezintă doar o singură grupare, este o rezistență totală", a zis un bărbat cu vocea ușor înăbușită de o mască neagră pe care o purta în timp ce echipa BBC filma într-o cameră despre care nu pot fi oferite detalii, pentru a nu putea fi găsită.

Numele real al bărbatului nu va fi dezvăluit pentru a-i fi protejată identitatea, dar ne vom referi la el drept Sasha. 

Cu puțin timp înainte de acest război, Ucraina și-a întărit forțele speciale pentru a construi și gestiona o mișcare de rezistență. Ucraina a publicat chiar și o broșură PDF despre cum să fii un bun partizan, cu instrucțiuni despre astfel de acte subversive precum tăierea anvelopelor ocupantului, adăugarea de zahăr în rezervoarele de benzină sau refuzul de a respecta ordinele la locul de muncă. 

Însă, echipa de informatori a lui Sasha are un rol mai activ: urmărirea mișcărilor trupelor ruse în interiorul Hersonului.

"Să spunem că ieri am văzut o nouă țintă, apoi o trimitem armatei și într-o zi sau două nu mai este", a zis acesta, în timp ce jurnaliștii BBC au consultat câteva dintre numeroasele videoclipuri pe care Sasha le-a trimis zilnic din regiunea vecină. De exemplu, un videoclip a fost furnizat de un bărbat care a trecut cu mașina pe lângă o bază militară și a filmat vehicule rusești.

Sasha își descrie "agenții" drept ucraineni "care nu și-au pierdut speranța în victorie și doresc ca țara noastră să fie eliberată".

"Desigur că le este frică. Dar a sluji țara lor este mai important", a continuat acesta. 

Împreună cu Sasha lucrează o echipă care operează drone în Herson pentru a identifica ținte pentru armată. Acești civili sunt voluntari și strâng fonduri pe rețelele sociale pentru mișcarea lor de rezistență. 

Persoana responsabilă acum de operarea dronelor, Serhii, cultiva plante decorative înainte de război, dar după ce a văzut trupurile civililor executați la Bucha a ales să se alăture luptei pentru eliberarea sudului. 

"Nu puteam să rămân acasă după Bucha. Nu știam ce altceva aș putea să fac în timp ce acest război se desfășoară", a zis acesta. 

Sarcina pe care a ales-o este extrem de periculoasă. Echipa lui de patru partizani este bombardată de ruși de fiecare dată când iese pe teren. Momentan nu a fost ucis niciunul.

"Știu că într-o oarecare măsură este o chestiune ce ține de întâmplare", a dat Serhii din umeri în timp ce zâmbea blând.

"Dar cel puțin dacă mi se întâmplă mie, atunci voi ști că ceea ce am făcut a fost pentru o cauză", a continuat acesta. 

Partizanii luptă pentru a preveni ca stăpânirea Rusiei asupra Hersonului să devină permanentă, pentru a bloca un referendum pe care Moscova pare să-l organizeze. Rusia a introdus deja rubla și propriile rețele de telefonie mobilă în regiune și își pompează masiv propaganda. 

Șeful interimar al regiunii, Dmytro Butrii, acum aflat în exil la Nicolaev, insistă că un referendum pentru aderarea la Rusia ar fi un "fals total" și nerecunoscut de niciun Guvern "civilizat".

În zilele noastre, asta nu ar conta prea mult pentru Moscova.

Pentru Rusia, regiunea este strategică: este sursa de apă pentru Crimeea, pe care a anexat-o ilegal în 2014, și ultima secțiune a unui "pod de uscat" mult discutat, respectiv porțiune de teritoriu care leagă Rusia propriu-zisă de peninsulă.

Unii localnici au trecut de partea rușilor, motiv pentru care echipa lui Sasha construiește o bază de date cu acei "colaboratori". 

"Baza de date are rolul ca nimeni să nu poată pretinde mai târziu că a fost de partea rezistenței", a explicat acesta. 

Dar este și pentru intimidare. Partizanii sunt încurajați să lipească postere amenințătoare în afara caselor colaboratorilor, inclusiv afișe de tip "Wanted". Activiștii fotografiază apoi rezultatele pentru a le trimite lui Sasha.

Există o mulțime de mesaje în Herson împotriva invadatorilor. 

"Asta arată cât de mulți oameni nu se tem: într-un oraș cu patrule militare aflate peste tot, ucrainenii reușesc să tipărească pliante, iar apoi se plimbă să le lipească, în condițiile în care ar putea fi opriți în orice moment și lucrurile s-ar termina foarte prost", a zis Sasha. 

A existat o serie de tentative de asasinat împotriva celor care s-au alăturat rușilor. De pildă, un blogger a fost împușcat, iar un oficial din administrația instalată de Rusia a fost ucis. Bărbații ucraineni pe care jurnaliștii BBC i-au întâlnit au spus la unison că nu au nimic de-a face cu atacurile, dar îi antipatizează pe cei care au schimbat tabăra. 

"În afară de cuvântul trădător și ticălos, nu am alte cuvinte pentru ei. Ei reprezintă dușmanul nostru", a zis Sasha. 

Vladimir Putin încă susține că invazia sa asupra Ucrainei reprezintă o operațiune de "eliberare", dar în Herson trupele sale guvernează prin teroare. 

De când forțele ruse au ocupat regiunea în martie, sute de persoane au fost reținute, multe dintre ele torturate, iar altele au dispărut. Alți ucraineni au fost descoperiți morți.

Surse din oraș precizează că soldații ruși patrulează pe străzi și opresc autobuze la întâmplare pentru ca toți cei din interior să fie verificați. Cel mai mic indiciu de susținere pentru Kiev, un mesaj sau o fotografie pe telefon, poate duce la arestare. 

De fiecare dată când Oleh zâmbește în oglindă, golurile din dantură amintesc de bătăile pe care le-a îndurat de la anchetatorii săi ruși. Acesta a spus că i-au fost rupte și șapte coaste - trei încă nu s-au reparat. Numele lui nu este Oleh, dar a cerut să nu-i fie dezvăluită identitatea.

Membru al rezistenței, el a asistat la tortura unui alt prizonier, Denys Mironov, care a murit apoi în custodia rusă.

Oleh a vorbit în detaliu despre ceea ce s-a întâmplat după 27 martie, când el și Denys au fost răpiți de pe stradă. El a descris teroarea din primele ore, care implică bătăi, șocuri electrice, tentative de sufocare și amenințări cu moartea. Oleh e sigur că cei ce l-au interogat erau de la serviciul de securitate FSB.

La un moment dat, Oleh a fost atât de doborât psihic încât s-a gândit să-și pună capăt vieții, chiar să atace un gardian pentru ca acesta să-l împuște.

"Ei căutau naziști, așa că m-au bătut pentru că eram chel. Au socotit că au prins un nazist al naibii", a zis acesta, atunci când jurnaliștii BBC l-au întrebat ce informații doreau cei ce l-au răpit.

"Când m-au dezbrăcat, au văzut că am chiloți Simpsons, așa că au spus că sunt un agent american și m-au pedepsit pentru asta", a mai relatat Oleh. 

Cu o lună mai devreme, când rușii au invadat, Oleh și Denys se alăturaseră apărării teritoriale, armata de voluntari a Ucrainei. Dar o mare parte din armată s-a dizolvat odată cu primele explozii, iar forțele rămase în Herson au fost rapid copleșite. Astfel, bărbații au devenit partizani, lucrând împotriva rușilor din interior.

"Am primit informații despre locul în care se aflau forțele lor și când erau în mișcare și le-am transmis armatei", a explicat Oleh, adăugând că a fost implicat în multe activități despre care nu poate vorbi.

Un alt partizan pe care jurnaliștii BBC l-au întâlnit a relatat că a ajutat soldații ucraineni să evadeze cu bărci peste Nipru când au fost înconjurați - și a furat arme de la ruși. 

"Îți spun restul când câștigăm", a râs când jurnalistul BBC voia să afle mai multe informații. 

Denys, un bărbat de 43 de ani, cu o soție și un fiu - ce deținea o afacere cu fructe și legume înainte de război - a început să conducă o dubă cu pâine în jurul Hersonului, să împartă mâncare și să caute informații în timp ce mergea. El și Oleh strângeau și arme, pregătindu-se să se alăture bătăliei pentru eliberarea Hersonului în momentul în care Ucraina lansează ofensiva la care toată lumea se aștepta.

În schimb, cei doi bărbați au fost reținuți și torturați.

Gardienii l-au bătut până la moarte pe Denys. 

"L-au lovit în zona inghinală, apoi în față, apoi doi bărbați cu bastoane i-au dat jos pantalonii și au început să-l bată în apropierea rinichilor", a zis Oleh, care a putut să vadă scenele terifiante întrucât punga ce-i fusese pusă pe cap până în zona ochilor nu fusese ferm fixată cu bandă. 

"Era clar că plămânii i-au fost perforați și a fost rănit foarte grav. Dar dacă ar fi fost ajutat la timp, moartea lui ar fi putut fi evitată. Este îngrozitor", a povestit Oleh despre soarta lui Denys. 

Pe 18 aprilie, bărbații au fost transferați într-o unitate din Crimeea, iar a doua zi, Denys a fost dus în cele din urmă la un spital militar unde Oleh era sigur că se va recupera.

Familia lui Denys Mironov a aflat despre moartea lui cu o lună mai târziu, când a trupul lui a fost parte a unui schimb de cadavre. 

Mulți oameni au părăsit Hersonul pentru siguranță lor la scurt timp după ce rușii au preluat controlul. Guvernul de la Kiev i-a îndemnat recent pe mulți alții să plece, avertizând că o operațiune militară de reluare a regiunii este iminentă.

Dar să ieși nu este ușor.

Oficialii ruși limitează numărul de vehicule care traversează prima linie și permit o singură rută către zonele controlate de ucraineni și anume drumul care se îndreaptă spre nord, spre Zaporizhzhia. Mai multe puncte de control militare aflate pe acest drum au rolul de a le interzice bărbaților ucraineni ce au vârsta pentru a lupta să părăsească zona. Chiar și femeile și copiii se confruntă cu probleme, fiind nevoiți adesea să aștepte săptămâni întregi pentru a avea loc în autobuzele de evacuare cu curse gratuite, respectiv au varianta de a plăti o sumă exorbitantă pentru un loc în vreun automobil. 

Cu toate acestea, în fiecare zi fug sute. La sosirea în Zaporizhzhia, femeile par epuizate, zâmbetele copiilor sunt timide, de parcă nu ar fi siguri dacă sunt încă în siguranță. După controalele de securitate, voluntarii ucraineni le oferă mâncare și haine, iar unii dintre cei ce au fugit de invadatorii ruși au parte de reuniuni în lacrimi cu rudele care așteaptă.

Jurnaliștii BBC nu au putut călători în Herson, întrucât e sub ocupație rusească, dar starea de spirit ce planează asupra mulțimii de persoane evacuate dezvăluie multe despre viața de acolo. Chiar și pe pământul controlat de ucraineani, oamenii se feresc să vorbească. 

"Vor vedea rușii asta?", spun unii dintre noii sosiți care vor să primească asigurări înainte ca jurnaliștii să filmeze sau chiar să-i înregistreze vorbind. Alții dau din cap când jurnaliștii se apropie și se îndepărtează de cameră și microfon. 

"Acolo e greu, rușii sunt peste tot", a spus Alexandra. 

În interiorul cortului de ajutor, o femeie mai în vârstă, Svitlana, stă singură cu doi saci la picioare, iar privirea îi e pierdută. Svitlana spune că a fugit din Herson pentru că avea nervii în pioneze, dar soțul ei a refuzat să vină cu ea. 

"A spus că așteaptă ca armata ucraineană să vină să ne elibereze", a precizat aceasta. 

Pe măsură ce noaptea începe să se lase și mai multe vehicule sosesc, un bărbat spune că familia lui nu fuge doar de rachete. 

"Știm că oamenii dispar, e adevărat. În Herson nu ieși seara", a zis acesta. 

Pericolul bombardamentelor a crescut în ultimele zile, de ambele părți ale frontului de sud.

În Nicolaev, zilele încep de obicei cu explozii de la ora 4:00: în sud, locurile de lansare rusești se află atât de aproape, încât sirena de avertizare se stinge abia după primele lovituri ale rachetei. Într-o dimineață, jurnaliștii BBC, adăpostiți în hotel, au numărat cel puțin 20 de explozii în oraș, unele destul de aproape încât să zguduie clădirea. Odată ce s-au putut deplasa afară, jurnaliștii au găsit o școală din apropiere în ruine, leagănele locului de joacă acoperite de praful gros și gri al sălii de sport prăbușite.

Atacurile ucrainene au crescut și ele atât ca frecvență, cât și ca impact, deoarece armele mai puternice furnizate de Occident au ajuns în regiune și fac diferența. Au fost mai multe lovituri asupra depozitelor de muniții rusești. Podurile de peste Nipru, inclusiv Antonivskiy, au fost, de asemenea, lovite de mai multe ori, perturbând liniile de aprovizionare rusești.

Operațiunea de recucerire a Hersonului ar putea urma în curând. 

Sasha crede că mulți dintre cei care au rămas în oraș sunt gata să rămână și să lupte. Cei cu care jurnaliștii BBC au vorbit au precizat că sprijinul pentru dominația rusă este minim.

"Când armata începe să invadeze, atunci oamenii vor fi pregătiți și vor ajuta", a zis Sasha.

După propria sa experiență brutală în custodia rusă, Oleh s-a întors deja pe frontul de sud pentru a lupta pentru orașul său natal, alături de armata partizană a Ucrainei.

"Ei pot lua pământul, dar nu pot lua oamenii! Rușii nu vor fi niciodată în siguranță în Herson, pentru că oamenii nu i-au vrut acolo. Nu îi vor accepta!", a mai precizat Oleh.