De ce ar trebui România să ajute R.Moldova?

Am primit mai multe răspunsuri la întrebarea de ieri „De ce ar trebui România să ajute Republica Moldova?”, unele mai pe ocolite, altele directe. Să le luăm pe rând.

Prima variantă de răspuns: dacă România nu ajută acum Republica Moldova vor veni la putere partidele pro-ruse care pregătesc o serie de proteste în perioada următoare. Ceea ce este adevărat, pro-rușii de la Chișinău sunt gata să confrunte direct actuala guvernare. Dar de venit la putere vor veni în două variante: 1) alegeri anticipate, caz în care actuala guvernare pierde pe propria mână în urma greșelilor comise pe bandă rulantă; 2) printr-un mecanism ilegitim în urma unor proteste care dau totul peste cap (puțin probabil, sau doar în condițiile prezenței trupelor ruse la Odessa, greu de imaginat în acest moment ca până în septembrie rușii să ajungă la Odessa). (Va fi interesant să vedem cum va reacționa actualul regim de la Chișinău în fața unor proteste, în condițiile în care a venit la putere pe coama unui val de proteste. Pe de altă parte cei care aveau experiența protestelor de stradă au fost îndepărtați din cercul puterii de la Chișinău, rămâne de văzut cum se vor poziționa foștii parteneri ai actualei puteri în cazul unor proteste, sunt niște polițe de plătit acolo.)

Ideea de bază rămâne aceeași: actuala guvernare de la Chișinău comite erori după erori. Ieri a apărut știrea că guvernul de la Chișinău blochează desfășurarea unor contracte gata semnate pentru alimentarea cu apă din România a unor localități din stânga Prutului. Avem la Chișinău vreo doi miniștri care funcționează pe principiul „vițelul blând suge de la două vaci”. Unul bubuie orice fel de firmă românească îi iese în cale, celălalt face tot ce poate să păstreze bunele relații cu Federația Rusă. Ideea e simplă: Republica Moldova să poată rămâne o placă turnantă pentru banii și firmele din Federația Rusă. La un moment dat luptele se vor încheia în Ucraina și ideea băieților ăstora este ca în acel moment Chișinăul să aibă deschise ușile și la Bruxelles și la Moscova. Acesta este motivul pentru care Chișinăul nu se alătură sancțiunilor împotriva Rusiei, refuză orice ajutor substanțial pentru Ucraina (povestea cu refugiații este PR curat, în realitate refugiații ucraineni în Republica Moldova se descurcă singuri), rămâne în CSI în timp ce alții se retrag etc. Formula este: ținem românii în afara Republicii Moldova și ușa deschisă larg către Moscova. (Își mai amintește cineva cum devenise Chișinăul placa turnantă a banilor murdari de la Moscova și ce efecte a generat asta pe plan regional?)

În concluzie: nu prea văd o diferențiere foarte clară între pro-rușii și pro-europenii de la Chișinău, în esență și pro-europenii sunt un fel de pro-ruși din ce se vede până acum.

A doua variantă de răspuns: Republica Moldova riscă să fie ocupată de Rusia în lipsa ajutorului românesc. Intențiile Moscovei sunt clare: cucerirea sudului Ucrainei și crearea unei joncțiuni cu Transnistria (să ținem cont și de faptul că de la intenție la realizare e o cale lungă). Pe de altă parte trupele ruse sunt deja prezente pe teritoriul Republicii Moldova. Săptămânile trecute era vehiculată prin presa ucraineană aluzia ca armata Kievului să îi scoată pe militarii ruși din Transnistria – o idee care a stârnit o spaimă de nedescris la Chișinău. Cei care își doresc cu adevărat evacuarea trupelor ruse din Transnistria (și nu sunt foarte mulți!) ar vrea ca rușii să se împacheteze și să plece de bună voie, orice altă variantă fiind exclusă. Teoretic și chestia asta e posibilă – practic mai avem de așteptat destul de mult până se va întâmpla.

Pe scurt: Republica Moldova este încă sub ocupație rusească. Modul în care actuala guvernare a înțeles să trateze chestiunea transnistreană este unul falimentar, teoriile „moldovenismului civic” și eliminarea identității românești de la Chișinău sunt niște acțiuni destinate împăciuirii regimului de la Tiraspol. Un calcul total eronat: renunțăm la identitatea românească „fascistă” și ne împăcăm cu Tiraspolul – doar că Tiraspolul nu vrea să se împace cu Chișinăul și tot ce rămâne din aiureala asta este renunțarea benevolă la identitatea românească. Situația a atins cote sublime ale ridicolului când un oficial al actualei puteri pro-europene de la Chișinău a început să promoveze public ideea federalizării Republicii Moldova. Mai rămâne ca actualul guvern să vină cu ideea oficializării limbii ruse în Republica Moldova și deja la nivel de idei nu sunt foarte mari diferențe între actuala guvernare și regimul Voronin. Avem toate ingredientele: respingerea identității românești, alungarea firmelor din România, păstrarea unor relații speciale cu Moscova, federalizarea Republicii Moldova. Parcă nici nu mai este nevoie de prezența trupelor ruse pe malul drept al Nistrului, chestiunile se reglează de la sine.

Acestea sunt niște rânduri pe Facebook al căror singur scop este să încercăm să privim realitatea în față, dincolo de exercițiile de PR. Influența acestor rânduri tinde către zero, politicile Bucureștiului față de Chișinău sunt deja stabilite și puse în mișcare, nu le schimbă o postare pe Facebook. Cei de la București știu cu siguranță mult mai multe decât ce se vede în spațiul public relativ la comportamentul puterii de la Chișinău. Probabil i se va spune Maiei Sandu că ar fi bine să nu fie rău, doar că Maia Sandu nu cred că are puterea să schimbe ceva în guvern, se teme de o remaniere. România va ajuta Republica Moldova, asta este dincolo de orice îndoială și cred că Republica Moldova trebuie ajutată în perioada asta. Doar că nu este cazul să ne mințim singuri, trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt.