Sfârâiacul sau farsa din Parlamentul de la Chișinău

La 1 decembrie 1993, la 75 de ani de la Marea Unire, în cadrul ședinței festive a Parlamentului României, reprezentând un grup numeros de români basarabeni, care votase Declarația de Independență față de imperiul rusesc și visa la revenirea noastră „în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, îmi începeam alocuțiunea de suflet cu următoarea frază: „Am venit la cea mai sfântă sărbătoare a noastră, Ziua Unității Naționale, din Basarabia, dar fără Basarabia”.

Enunțam un adevăr trist, dar și un vis neîmplinit la acea dată. Atunci le spuneam parlamentarilor de la București că noi, deputații de la Chișinău, am luptat în singurătate să ne câștigăm drepturile legitime la limba română, la alfabetul latin, la identitatea noastră, dar, împreună, vom face un front comun și vom aduce dreptate poporului român, reîntregind Țara. 

Eram tineri și visam frumos -- visam că Prutul va fi din nou un râu în interiorul Țării și nu o frontieră, care să despartă aceeași națiune. Din partea noastră, manifestam o cumsecădenie și curățenie rar întâlnite, iar în 1993, credeam sincer în orice promisiune de reîntregire a Țării, venită deschis sau pe ascuns de la politicienii de la București. La drept vorbind, deputații basarabeni nici nu-și puteau imagina că cineva de la Cotroceni (Ivan Ilici) dă curs indicațiilor Moscovei și se împotrivește readucerii Acasă a Basarabiei românești. Iliescu, prin consilierul său I.T., coordona cu agentul serviciilor secrete rusești Iurie Roșca de la Chișinău, confiscarea Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, ceea ce s-a și întâmplat.

În 1994, la Chișinău este dat jos Primul Parlament, iar puterea este preluată de către revanșarzii neo-rusești – agrarienii și socialiștii, flancați de către KGB-ul de la Moscova, în persoana lui Petru Lucinski. Aceștia, pentru a fortifica planul serviciilor de refacere a imperiul rus, impun în Constituție limba moldovenească și neutralitatea. Iar de atunci și până în prezent, „cadrele” lui Petru Lucinski au format neîntrerupt osatura tuturor guvernelor antiromânești de la Chișinău.

Când „biberonul” independenței față de România s-a cam uzat, Moscova a aruncat altul – cel al neutralității. Acesta este solicitat la greu. În mod deosebit, după 24 februarie 2022, atunci când vine vorba de a ajuta Ucraina militar, așa cum fac balticii și alții, auzi argumente lașe, de felul: „Noi suntem neutri, războiul nu este al nostru! Moldova e pentru pace!”

Aceste trei narative rusești – independența față de România, limba moldovenească și neutralitatea – urmăresc un singur scop: menținerea statului artificial moldovenesc în orbita totală a Moscovei și îndepărtarea oricăror procese de Reîntregire a națiunii române. Ca să înstrăineze populația din Basarabia de ideea Reunirii cu România, ideologii cominterniști și neo-marxiști au lansat mesaje înșelătoare, promovate la rang de politică de stat la Chișinău și București – națiunea română se va reîntregi în cadrul Uniunii Europene. Cum? În baza cărei strategii inexistente? Orice ar inventa clasa politică de pe ambele maluri ale Prutului, sunt sigur că  Rusia are nevoie de timp să revină în „teritoriile ei istorice”, iar pentru a pune frontiera imperiului pe Prut, folosește tertipuri inimaginabile și le dă de lucru tuturor idioților utili.

Sâmbătă, 18 iunie, la Chișinău a avut loc așa-zisa ședință comună a Parlamentelor de la Chișinău și București. Nu știu de unde a venit ideea, dar e „tare”, fiindcă e lansată pentru a ridica supapa Unirii și „a da drumul la aburi”. De ce spun așa? Pentru că niciun parlament nu a fost prezent în componență deplină, iar ședința nu e validă.

Despre „discursurile” scremute ale celor de la Chișinău voi spune doar un singur lucru. Mi-au provocat și milă, și hohote de râs, și dezgust total

Fariseii, agenții din est și antiromânii și-au garnisit discursurile cu lupta împotriva corupției, bunăstarea cetățenilor și integrarea europeană. 

Cei care, cu voie sau fără de voie, mai pretind că au în suflet sentimente românești, își chinuiau discursul, ca nu care cumva să pronunțe sintagme gen „caracterul românesc al Republicii Moldova”, „românii din R. Moldova”, „R. Moldova – teritoriu ocupat de către imperiul rus” etc. Ce caraghioși mai sunt stataliștii moldoveni, jonglând între ceea ce, chipurile, simt și ceea ce spun de la tribună. I-aș respecta cât de cât, dacă nu s-ar preface în români, ci ar spune deschis că sunt adepții statului moldovenesc și promovează moldovenismul stalinist în haine europene. 

Discursul lui Marcel Ciolacu e un model de incompetență aurită și logoree publică. A declara că poetul român Grigore Vieru este „…simbolul luptei pentru desprinderea Basarabiei de bolșevismul sovietic”, înseamnă a minți sau a nu cunoaște nimic din viața marelui luptător pentru revenirea ACASĂ a românilor de la est de Prut. 

Pentru noi, românii ocupați de către imperiul rusesc la 28 iunie 1940, apoi la 23 august 1944, Grigore Vieru este simbolul luptătorului pentru reunirea tuturor românilor! Apropo, la 1 decembrie 1993, în sală era prezent și Grigore Vieru.

Domnul Marcel Ciolacu! Dumneata sper că înțelegi limba română și realizezi că a spune în această ședință „…parlamentele naționale” și „…respect între națiuni”, înseamnă a promova teza moldovenismului stalinist și a încuraja separatismul Republicii Moldova față de România.

Narativul rusesc „neutralitatea Republicii Moldova” este prezent în discursul lui Marcel Ciolacu! Acesta declară că România sprijină această neutralitate. Ce-i aceasta? Lipsă totală de viziune, incompetență crasă, trădare sau promovare intenționată?

În fond, de ce m-aș mira? Marcel Ciolacu e doar „matrioșcuța”, care merge pe urmele unui mare antiromân, ucenicul Moscovei, Ion Iliescu.

Trist de tot că România mai continuă să fie condusă de indivizi fără conștiință și demnitate românească, fără coloană vertebrală…

P.S. Cum rămâne cu declarația ministrului de externe de la Chișinău, Nicu Popescu, absolvent al „fabricii de spioni rusești” de la Moscova MGIMO, care afirma că până a deveni parte a Uniunii Europene, vor trece 10-12 ani? Ori Moscova asta și dorește. Plecarea la cele veșnice a ultimilor români de la est de Prut și „nașterea” națiunii civice și a moldoveniștilor stataliști!

P.S.1 Pentru un tablou complet al farsei de la Chișinău, se cerea să rostească  cuvântări patriotice experții în kremlinologie Petru Lucinski, Iulian Chifu, Adrian Dupu și veșnicii basarabologi Dan Dungaciu, Viorel Badea și, desigur, „boțul de aur” al politicii românești, George Simion! Atunci, ar fi prins conținut și bolboroseala lui Marcel Ciolacu. (La modul serios: mulțumiți-i dl. Titus Corlățeanu că a salvat obrazul delegației  române și ne-a convins că au mai rămas români cu demnitate în Parlamentul Țării).

P.S. 2 Ar fi fost mai onest din partea deputaților de la Chișinău și București să fi dansat o „Kalinkă” rusească, decât să se prindă într-o Horă a Unirii, fără Unire!

(Valentin Dolganiuc, veteran al Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)