"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pagina de Facebook ,,Moldova 1359” este o dovadă vie a încăpățânării unor concetățeni din Republica Moldova de a nu înțelege în mod obiectiv subiectele legate de istoria românilor. Dimpotrivă.
De câțiva ani, pagina ,,patrioților” Moldovei produce și reproduce compuneri improbabile și paralele cu orice istorie reală, dar care le aduc beneficii administratorilor săi anonimi.
Da, da, cei care stau în spatele organizației se autoidentifică drept o echipă de ”istorici” și ”cercetători” fără însă a vorbi cu nume și prenume.
La o simplă accesare putem observa un amestec ciudat de segregaționism și conservatorism getic, moldovenism nejustificat și distinct între spațiul dintre Prut și Nistru, blagoslovirea etnogenezei moldovenești de către slavi, nostalgism sovietic și, desigur, o românofobie atotprezentă. Pagina în cauză rostogolește cele mai mizerabile narațiuni rusești.
Când ai o populație profund deznaționalizată de către URSS și Rusia zilelor noastre, o populație care nu mai știe de unde vine și încotro se îndreaptă, este foarte ușor să o derutezi și să-i alimentezi mândria de Homo Moldovanus Sovietic chiar și prin clipuri video realizate în perioada ,,солнечной Молдавии”, când în RSSM era în plină desfășurare un larg și feroce proces de construire a unei noi identități și a unei noi limbi.
Ceea ce este foarte dureros pentru noi ca societate e că astăzi, în ciuda accesibilității surselor istoriografice – arhive, culegeri de documente istorice, cronici, manuale și sute de cărți și monografii –, moldoveniștii noștri suferinzi preferă să pună botul la niște gogoși scornite în laboratoarele ideologice similare celor construite în R(A)SSM.
O altă latură a așa-zisei ,,informări istorice” propusă de ,,Moldova 1359” privesc unele fragmente, citate și alte cioturi rupte din contexte mult mai largi, care ar necesita cel puțin o analiză mai atentă și o coroborare cu alte surse. Dar pentru o pagină pretins ,,echidistantă” din punct de vedere istoric, orice pretenție de coroborare istorică, analiză critică echidistantă, și de indicare a recenziilor fiecăror surse utilizate, este mult prea idealistă. De sursele bibliografice nici nu mai întrebăm, căci e clar că avem de-a face cu același lanț științific vicios al lui Nazaria, Lazarev, Narțov&Co.
