"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
9 Mai este despre ruși, despre Rusia sau despre Putin? În ce a transformat propaganda moscovită o sărbătoare inventată acum 77 de ani și cât va cântări acest reper cronologic în balanța deciziilor de viitor ale bolnavului de la Kremlin? Rămâne Rusia o putere militară mondială, acceptând faptul că ar fi avut vreodată acest statut și dincolo de arsenalul său nuclear? Toate acestea sunt întrebări de strictă actualitate și interes general, al căror răspuns am încercat să îl găsim într-un dialog cu Comandorul în rezervă și analistul militar Sandu Valentin Mateiu, în ziua în care Vladimir Putin și-a confecționat o nouă paradă sub faldurile căreia și-a propus să ascundă dezastrul militar cu care s-a încununat până acum campania din Ucraina.
Podul: Domnule Comandor, va reprezenta data de 9 mai un punct de cotitură pentru Putin în războiul său de ocupație din Ucraina?
Sandu Valentin Mateiu: ”Nu va reprezenta un punct de cotitură, dar se va constitui într-un prilej suplimentar pentru reiterarea narativului cunoscut al Kremlinului. Avem deja doi factori de discuție, două elemente distincte, chiar dacă sunt în același timp conectate între ele. Pe de o parte războiul din Ucraina, agresiunea militară a Kremlinului și personală a lui Putin asupra unui stat suveran, independent, și a unei națiuni pe care el nu o recunoaște. Un război care merge prost pentru Rusia. Pe de altă parte, avem întreaga construcție pseudo – ideologică a Kremlinului, cu care se justifică uzurparea puterii în plan intern și politica externă agresivă, chiar agresarea statelor din vecinătate.
Putin cred că va folosi data de 9 mai pentru a transmite rușilor același narativ: ”am fost obligat să încep operațiunea din Ucraina pentru că acolo este un regim neonazist”, ”suntem în război cu NATO” sau ”nu mai suntem în război cu NATO”, narativul schimbându-se în funcție de semnalele pe care oficialii ruși le primesc, etc. Cred că vor fi, de asemenea, reiterate amenințările la adresa celor care ajută cu armament Ucraina sau permit organizarea culoarelor de transport pentru astfel de operațiuni logistice. Acestea sunt elementele permanente ale retoricii lui Putin: am fost silit să intru în Ucraina, nu suntem în război dar trebuie să fiți mobilizați ca pentru un război și luptăm în Ucraina cu Vestul, care întotdeauna a dorit distrugerea Rusiei”.
Podul: Vorbind despre conținutul deja repetitiv al acestui narativ, câtă originalitate găsim azi în discursul lui Putin, dacă ar fi să ne uităm în istorie?
Sandu Valentin Mateiu: ”Putin este azi poate mai original ca oricând, preluând și perfecționând elemente cheie pătrunse în mentalul colectiv istoric al poporului rus. Cronologic vorbind, țarismul s-a erijat în cea de a treia Romă și și-a justificat ocuparea vecinilor prin pretextul eliberării lor de sub jugul musulman. Un țarism ”soft” la început, când prin Biserica Ortodoxă se atrăgeau elitele, și extrem de dur mai apoi, când se începea efectiv deznaționalizarea. Ulterior mesianiștii ruși au preluat ideea sovietică de pace în întreaga lume prin promovarea războiului și a luptei de clasă, au găsit în Vest mulți idioți utili, au cucerit cât mai multe țări... A venit momentul pactului între cei doi golani ai istoriei, Stalin și Hitler, și atacarea în comun a Poloniei, apoi decizia ”caporalului nebun” de a ataca Rusia și deruta acesteia din urmă, care a dus la înfrângerile zdrobitoare de la începutul războiului. Ca urmare, Stalin a dezgropat ideea de ”Patrie”, ”Rodina”, a reinventat ”Mama Rusie”, a mai uitat de ideologie, a recreat Biserica Ortodoxă, cu mulți preoți învestiți cu grade, fapt ce a devenit tradiție până în zilele noastre, și în acest fel rusul a ales dintre doi dictatori pe acela care ”este al nostru și ne mai și lasă să trăim”, deși decimarea popoarelor din spațiul sovietic este arhicunoscută. Putin se alătură acestei linii și merge mai departe, preluând elemente din fiecare etapă cronologică de mai sus, dar perfecționându-le, dându-le o formă adaptată contemporaneității. Esența regimului Putin este de natură fascistă. El chiar are ideologi fasciști, pe care i-a onorat, i-a repatriat și i-a reînhumat în Rusia, le-a publicat cărțile. Dar, deși esența sa este fascistă, Putin a preluat elementele sovietice și țariste din mentalul colectiv și i-a oferit rusului un contract social în baza căruia putea obține liniștit o felie de pâine dacă stătea cuminte, așa cum făcuseră și tatăl și bunicul său, în vremea Uniunii Sovietice, sau strămoșii, în perioada Imperiului. Cu alte cuvinte, Putin a dezvoltat această idee de sclavie estică bazată pe un contract social – îți dai libertatea, stai cuminte iar eu îți ofer stabilitate – păstrând și dezvoltând tema Vestului mereu amenințător în baza pericolelor sale: libertate, drepturi fundamentale, democrație, liberă exprimare”.
Podul: 9 mai, Ziua Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Cât adevăr și câtă minciună în semnificațiile cu care a fost învestită această dată?
Sandu Valentin Mateiu: ”Întotdeauna regimurile totalitare au simțit nevoia de a-și creea propriile momente festive, propriile sărbători. Tocmai din cauza faptul că, venind cu niște pseudo-religii sociale necreștine, cea sovietică, comunistă, în cazul de față, fără Dumnezeu, trebuiau să pună ceva în loc. Au căutat astfel tot felul de repere propice, unul dintre acestea fiind momentul înfrângerii Germaniei Naziste.
Așa a fost confecționată această Zi a Victoriei în data de 9 mai, cu toate că pe 4 mai, la Lüneburg Heath, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery acceptase capitularea necondiționată a trupelor hitleriste din Țările de Jos, nord-vestul Germaniei și Danemarca, iar pe 7 mai, în Reims, generalul Dwight Eisenhower, comandantul suprem al aliaților, accepta capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane. Dorința lui Stalin ca ceremonialul depunerii armelor să fie semnat la Berlin-Karlhorst, cartierul general al trupelor sovietice din Germania ocupată, a rescris în data de 8 mai momentul capitulării, iar fusul orar diferit pe care se afla Moscova a mai adăugat o zi. Iată, deci, e vorba de un fals istoric, care are la bază, de altfel, o criminală fixare a datei. Stalin a forțat ocuparea Berlinului pe 1 Mai, sacrificând atunci mii și mii de soldați sovietici numai pentru a puncta legătura cu o dată transformată într-un fetish sovietic.
Dacă am tratat falsul istoric, însă, trebuie să discutăm și despre dreptatea istorică și să amintim faptul că, da, contribuția esențială la înfrângerea celui de-al treilea Reich o are Uniunea Sovietică. Incontestabil și indiferent de mijloacele prin care și-a atins acest deziderat.
Altfel, ziua de 9 mai a devenit pentru puterea sovietică ziua în care se prezință puterea militară, în ciuda situației economice grele. Un sovietolog spunea foarte bine: ”Uniunea Sovietică este o Burkina Faso cu arme nucleare”. Din această perspectivă, Putin a dus Rusia înapoi, în era sovietică. Rusia este acum o Burkina Faso ceva mai mică, cu arme nucleare.
Podul: Rămâne Rusia o mare putere militară după dezastrul arătat în campania din Ucraina?
Sandu Valentin Mateiu: ”Rusia este, incontestabil, o mare putere nucleară. Dar nu este o putere economică. Nu a reușit să depășească nivelul de furnizor de materii prime în primul rând energetice. Nu este, de asemenea, o putere tehnologică. Tehnologia Rusia a luat-o sau a primit-o, iar acum sancțiunile internaționale vor arăta ce efecte va avea tăierea acestei legături tehnologice cu lume liberă. Rusia nu este nici o Putere care să prezinte vreun model social, cultural și civilizatoriu. Intelighenția rusă a rămas, ca întotdeauna, paralelă cu Puterea, aceasta din urmă apropiindu-și doar academicieni, doctori și doctorași cu diplome luate în impostură. Privită în ansamblul ei, Rusia nu este, deci, o Putere. Este doar o Putere militară nucleară. Se credea că este și o Putere militară convențională, dar acum, spre surprinderea multora, s-a dovedit că degeaba s-au băgat banii în echipamente militare, degeaba s-a făcut o reformă a armatei, când nimic nu merge la momentul în care este nevoie. Rusia a pierdut războiului pentru că s-a pripit iar acum s-a blocat într-un război de uzură. Ar avea capacitate militară să înfrângă Ucraina doar dacă ar reuși să-și mobilizeze națiunea. Însă tocmai aici apare o altă problemă a Rusiei, la nivel de oameni. Nu poate să realizeze o mobilizare la nivel general decât în caz de război”.
