Petrișor Peiu o critică aspru pe Dogioiu pentru inepțiile antiunioniste: "Să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să trăiască în aceeași țară sunt agenții lui Putin mi se pare de un ridicol absolut și va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă!"

Analistul economic Petrișor Peiu, doctor al Universității Politehnica din București și fost consilier al premierului Radu Vasile, o critică aspru, într-o analiză publicată pe LARICS, pe jurnalista Ioana Ene Dogioiu pentru editorialul în care s-a exprimat împotriva reunirii Republicii Moldova cu România. 

"Destabilizarea (Republicii Moldova) are și mai mari șanse de izbândă cu ajutorul unor teme de propagandă care să provoace tensiuni interne, cum este agitarea temei unioniste", a susținut Dogioiu într-un editorial pe care-l puteți citi integral AICI și pe parcursul căruia a debitat chiar că tezele unioniste ar servi propagandei putiniste. 

Ca reacție, Petrișor Peiu a atras atenția că "unii dintre urmașii securistului Ion Stănescu de la București au lansat o nouă campanie de linșare a unioniștilor, după 52 de ani de la momentul 1970".

"Ca vechi unionist ce mă aflu mărturisesc că am văzut și am auzit multe justificări de la cei care se împotrivesc Re-Unirii. Că nu e momentul, că nu avem suficientă forță economică, că s-ar supăra Germania, că sărmanii basarabeni s-ar fi rusificat și câte altele, una mai comică decât alta. Dar să ajungi să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să trăiască în aceeași țară sunt agenții lui Putin și au o agendă secretă anti-UE și anti-NATO mi se pare de un ridicol absolut și va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă", a mai subliniat Peiu.

În cadrul unei ample analize (pe care o puteți citi integral AICI), Petrișor Peiu demontează tezele propagate de cei ce se opun reunirii Republicii Moldova cu România:

"Fantoma anti-unionismului bântuie din nou

Și pentru că se apropie 16 mai, unii plângem cei 210 ani scurși de la anexarea Basarabiei de către Imperiul țarist, dar alții aniversează. Așa cum se pricep mai bine. Astfel că, în ultima vreme o stafie bântuie mințile prea înfierbântate din laboratoarele 'progresismului'. Cică aceia care își doresc și susțin Re-Unirea României cu Republica Moldova ar fi agenții secreți ai lui Putin și ar sluji retorica Moscovei.  

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns faptul că oameni care știu să scrie și să citească pot spune asemenea năzbâtii, precum: 'Destabilizarea (Republicii Moldova) are și mai mari șanse de izbândă cu ajutorul unor teme de propagandă care să provoace tensiuni interne, cum este agitarea temei unioniste'.

Adică, dacă eu zic că Re-Unirea ar aduce basarabenilor integrarea în UE și NATO și o viață mai bună, de fapt destabilizez Republica Moldova și sunt, care va să zică, agentul lui Putin? Au simțit, probabil, criticii unioniștilor, că trebuie să mai facă odată ceea ce a făcut înaintașul lor, Ion Stănescu, șeful securității din anii 60-70…

Ca vechi unionist ce mă aflu mărturisesc că am văzut și am auzit multe justificări de la cei care se împotrivesc Re-Unirii. Că nu e momentul, că nu avem suficientă forță economică, că s-ar supăra Germania, că sărmanii basarabeni s-ar fi rusificat și câte altele, una mai comică decât alta. Dar să ajungi să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să trăiască în aceeași țară sunt agenții lui Putin și au o agendă secretă anti-UE și anti-NATO mi se pare de un ridicol absolut și va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă.

'Argumentele' anti-unioniștilor

Ridicolul isteriei anti-unioniste este total și surprinzător de aberant. El se bazează, în primul rând, pe ideea că dacă românii de dincoace de Prut le-ar propune astăzi Re-Unirea românilor de dincolo de Prut, acest lucru 'servește perfect propagandei lui Putin'. Dar aceiași oameni care vituperează împotriva dreptului românilor de a-și croi singuri viitorul sunt cei mai mari apărători ai dreptului ucrainenilor de a-și croi singuri viitorul. Mai mult, din câte știu eu, niciun român nu a cerut vreodată ca armata română să ocupe Republica Moldova. De fapt, s-a cerut ca cele două state să organizeze referendumuri pentru Unire. Cum servește un proces democratic și universal acceptat precum referendumul 'propagandei lui Putin'?

În al doilea rând ni se aduce ca argument împotriva Re-Unirii un sondaj recent care indică faptul că majoritatea 'basarabenilor cred majoritar că vinovați pentru război sunt Zelenski, NATO și Occidentul (43.6%), iar Vladimir Putin și Alexandr Lukashenko sunt cei mai de încredere lideri externi. Cei mai mulți, 57%, consideră că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie ridicate sau măcar reduse'. Și cică dacă unul sau altul enunță, prin studiouri de televiziune, soluția unionistă ca fiind o soluție pentru viitorul celor 3 milioane de români basarabeni, asta ar aduce o mai mare susținere pentru Putin în Republica Moldova. Otrăviți de putregaiul unor aserțiuni servite de te miri cine, autorii acestei teze nu găsesc cu cale să observe că monstruoasele rezultate ale sondajului invocat de detractorii unionismului (aici) au fost posibile tocmai datorită situației nesigure pe care Republica Moldova o are după 1991. Și chiar în aceste condiții, unionismul se menține la 36%, în ciuda faptului că nu există niciun partid în Republica Moldova care să îl propage eficient sau că de la București nicio voce politică de decizie nu se exprimă pe direcția asta.

Atmosfera viciată de dincolo de Prut, presa (în primul rând televiziunea) dominată și controlată de Federația Rusă și rușinea românilor de a spune lucrurilor pe nume, acestea toate au făcut posibilă opinia majoritar pro-rusă din Republica Moldova. Nu unioniștii (cu modestie m-aș trece în rândurile acestora) au creat o mentalitate pro-rusă în Republica Moldova, ci mediul fetid în care trăiesc frații noștri de acolo, infestați zi de zi cu televiziunile rusești și cu statalismele lui Voronin și Dodon.  

Dacă nu ar avea despre realitatea din republica de peste Prut o imagine redusă la bomboanele Bucuria și vinul de Purcari, poate că cei care propagă teoria anti-unionistă ar ști, de exemplu, că tezele unioniste sunt enunțate public doar de apropiații lui Mihai Ghimpu și de câțiva intelectuali cu părul alb, rămași aceiași frumoși din zilele de glorie ale revistei 'Literatura și Arta' de la Chișinău. De altfel, aș pune rămășag pe orice că istericii anti-unionismului nu au citit niciodată vreun rând scris de Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, cum nu cred că au auzit nici măcar de marele erou Gheroghe Ghimpu sau de penele importante de azi, precum Val Butnaru.

Un alt argument din panoplia detractorilor Re-Unirii este faptul că Republica Moldova are o parte din teritoriu (Transnistria) ocupată de trupele ruse. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu există niciun unionist autentic care să ceară Re-Unirea cu includerea Transnistriei! 

Toți unioniștii admit că o eventuală Românie reunificată va trebui să renunțe definitiv la o regiune separatistă pe care, oricum, Republica Moldova NU a controlat-o niciodată. De altfel, realist vorbind, acolo este un fel de Kosovo, un cvasi-stat nerecunoscut internațional, dar unde populația nu își mai dorește nicio asociere cu Republica Moldova. Iar a invoca Transnistria pentru a combate unionismul este exact preluarea argumentului principal al Moscovei. Căci Transnistria a fost ocupată și desprinsă de Chișinău cu scopul precis de a bloca o eventuală Re-Unire a românilor, lucrul de care se temeau toți moștenitorii URSS.

Ar trebui să le reamintim, totuși, celor cu poziții violent anti-românești că, în pofida articolelor și strigătelor de disperare ale lor, națiunea română există și crește. Și are exact aceleași drepturi ca alte națiuni europene. Inclusiv dreptul la Re-Unire pașnică. Bunăoară, fix aceleași drepturi avem și noi, românii, precum cel mai mare popor european, germanii. Poate ați uitat prea repede, stimabililor, dar Republica Federală Germană nu a recunoscut niciodată entitatea RDG înființată artificial de către URSS (asemenea entității Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, înființată artificial de către aceeași URSS). Ba mai mult, foarte multe figuri publice din RFG au cerut Unirea cu RDG, inclusiv în perioada când Kremlinul era la apogeul puterii și influenței sale, în anii 60-70. De exemplu, în august 1968, germanii din RFG cereau și ei unirea cu RDG, deși tancurile sovietice defilau prin Praga, la granița germană. Lor, germanilor, de ce nu le aplicăm aceeași judecată? Or fi fost și ei agenții Kremlinului în 1968?

Dincolo de ideologie și procese de intenție

Toate argumentele pe care le-am înșirat mai sus rămân, însă, doar figuri stilistice. Pentru că fondul problemei este cu totul altul: în primul rând, în Republica Moldova, 78% dintre cetățeni vorbesc limba română (unii, este adevărat, cred că ea se numește limba moldovenească), iar teritoriul dintre Prut și Nistru a fost, dintotdeauna până la 1812, parte a principatului Moldovei, una dintre țările române.

În al doilea rând, existența unei Republici independente întru Prut și Nistru în ultimii 31 de ani, i-a adus acesteia statul de cea mai înapoiată economie a Europei (mă rog, cu excepția Kosovo, care nu e chiar un stat recunoscut). 

Nu cred că e cazul să mai aduc în discuție și alte aspecte, precum dependența energetică de ruși a Republicii Moldova, care nu ar face decât să întărească argumentele mele. Cert este că ne aflăm în situația în care ni se neagă dreptul de a cere Re-Unirea pe cale pașnică cu un stat în care peste trei sferturi din populație vorbește aceeași limbă cu noi și care s-a dovedit incapabil să aducă prosperitate propriilor cetățeni! De ce, privind, cele două tabele de mai sus, nu avem dreptul să cerem Re-Unirea României cu Republica Moldova? De ce, doar pentru că unii se încăpățânează să nege evidența?

Sau poate ar trebui să ne așteptăm, noi unioniștii să fim deferiți, de astă dată justiției progresiste pentru vina de a fi unioniști? Adică români.

Oare ce blestem a căzut acum pe capul nostru ca unii dintre urmașii securistului Ion Stănescu de la București să lanseze o nouă campanie de linșare a unioniștilor, după 52 de ani de la momentul 1970?".