cred că am putea, mai mult sau mai puțin consensual, să ne punem de acord asupra unor prințipuri și să acceptăm anumite realități & tendințe:
– Nu cauți pe internet înțelepciunea, cultura sau profunzimea care, fiecare în parte și toate la un loc presupun un parcurs ca atare. Nu s-a inventat o mașinărie de înlocuit destinul gânditor al omului, un epressor al trăirilor și nici praful de condimente pentru o conversație pe măsură. Pe internet cauți ceva mai simplu: informații. Că acestea sunt livrate de o manieră uneori alandala, cu pauze de reclamă, invitații de pe margine în nu știu ce speluncă cu bere sapiențială ieftină, asta derută pe mulți oameni. Mai ales pe cei care cresc cu dihorul digital în casă și se uită la biblioteci precum unii la bisericile cu semnul plus în vârf.
– Căutând informația, atât cât poate fi ea găsită, și slavă Domnului este multă - de la dicționare, enciclopedii, texte și altele asemenea -, nu te pui în spatele internetului precum în dosul fustei mamei. Internetul nu se va lupta pentru tine, nu îți va reprezenta până la capăt interesele și nici nu te va înlocui. Cel puțin nu în această fază a transferului de competențe umane către realități umanoide. A fi sau nu a fi conectat este un avantaj, dar nu o condiție suficientă pentru dreptul la viață.
– Desigur, prin poșta electronică și rețelele numite de "socializare", am ajuns la performanțe absolut noi. Nu mai trebuie să mergi la poșta din cartier, așa cum nici de piață nu mai ai nevoie. Pe lângă toate cele comandate online, aduci la tine pe canapea toată rumoarea agorei, știrile, zvonurile, unele, atunci precum oricând, lansate la derută sau cu un scop precis. În plus, mai ales în pandemie, mulți contemporani au muncit pentru banii lor în același mediu virtual. Și de data aceasta, suprapunerea dintre timpi, categoriile de activități și stările emoțional-intelectuale a produs pe alocuri confuzie. În orice caz, dacă nu ai disciplină, internetul este, vorba aceea, curat meșteșug de pierdut vremea.
– Când, de pildă pe FB sau pe ceva similar, actual sau viitor, se pune în discuție o temă, situație, persoană etc., suma reacțiilor de pe net are un dublu defect: reprezintă o infimă parte a opiniei largi, a celei care își merită numele. Este ca și cum am pretinde că în Parlament sunt toți deștepții sau, după caz, toți hoții, idioții, toate curvele și pilele națiunii. Nu, nu sunt. Spațiul extraparlamentar este cu mult mai mare, mai întins, mai complex etc. Exact ca digitalul. Apoi, a doua hibă este că toate comentariile la un loc nu sunt mereu un câștig. Mărturist sau nu, nu puțini se vor confirmați în obsesiile lor, indiferent de ce afirmă unul sau altul. La fel, alții vor să sară neapărat, retoric, la bătaie. În fine, mai este o categorie aparent pașnică formată din cei care nu afirmă nimic. Nu știi ce le zace în suflet și le încolțește în minte. Majoritatea, presupun, sunt inofensivi.
– În fine, internetul, în orice formă ar fi folosit - sursă de informații, platformă de servicii sau de "socializare", înlocuitor de televizor sau spațiu ludic și preludic - nu ține loc de întâlnirea față către față, așa cum berea băută cu poza prietenilor în față este un gest extrem de comuniune stearpă. Desigur, progresele tehnicii și ale civilizației dau peste noi, ca părinții peste adolescenții aiuriți de hormoni, și se prea poate ca într-o zi să fim la maternitate (eventual), livrați apoi acasă și să ajungem, peste un număr de ani, evacuați la o dată fixă pe lună, împreună cu gunoiul bio. Ei, atunci va fi greu spre imposibil să mai știi cu cine comunici: cu mașinăria sau cu omul. Un posibil test: înjuri în dungă, poate-poate nu are încă dicționarul presetat în întregime. Puteți începe, precaut-tendențios cu ceva de genul: Du-te în Meta, per-versule! La reacția că ceva nu este în regulă, puteți răspunde: sunt anti-vers! Etc. Șansa de a face cu capul algoritmul este ceva mai mică, dar cu atât mai prețioasă, decât incidența nervilor întinși zilnic din actuala comunicare istorică, de-a dreptul "clasică".
1-0-1-0-111-00-1-00000-1 = Hristos a înviat!