Copiii & războaiele

Un coleg de la o Universitate nemțească are o teorie care te pune pe gânduri. Am auzit-o direct de la el la un ultraselect sommerparty din anul în care eram profesor la Hanovra. Gazda, moștenitoarea unuia dintre marile firme de familie gen Pelikan sau Bahlsen, invita cu regularitate, în miezul întâlnirii fiind o conferință și un concert de cameră. Am fost invitat pentru că ar fi urmat ca în anul următor să țin eu conferința. Se pare că devenisem pentru anumite cercuri un subiect: un neamț ortodox care se dă drept român (nu mă credeau nicio secundă că germana mea nu este nativă, percepție pe care o combăteam la început patriotic, pentru a o lua finalmente drept compliment). Conferința nu am mai ținut-o din nu știu ce motiv; cred că am plecat inopinat să o internez pe mama, la Cluj.

Pe scurt, teza colegului: pe harta războaielor lumii se observă că cele mai lungi au loc acolo unde, de o parte beligerantă sau de alta sau de amândouă, cel puțin cele la vedere, este o rată ridică a natalității. Unde familiile sunt numeroase, se pot disponibiliza resurse umane, cu o expresie cinică, crudă,"carne de tun". Cele mai scurte războaie, în consecință, sunt acolo unde cel puțin una dintre părți nu are atâtea resurse. În fine, probabilitatea unui război scade spre zero unde cei posibil implicați sunt în proces vădit de gerontorizare. Altfel spus, Europa a avut, după 1990, conflicte armate taman în zonele cu populație tânără, corespondenta "ceaușeilor" de la noi. Și tot drept consecință, chiar dacă este și ea în declin demografic, Rusia va putea duce mereu războaie pentru că teritoriul vânării cu arcanul este pur și simplu imens. La fel, SUA. Natural, China și India, dar și Filipine și parțial America Latină sunt națiunile războinice ale viitorului. Până aici, mai mult decât logic și, aparent, banal. Dar, continua universitarul nostru, asta nu înseamnă că, prin tehnică, din ce în ce mai dez-umanizată, vezi dronele de azi sau rachetele, nu se pot rezolva prin forță și certurile dintre "babalâci". Mai ales că au pensii, adică bugete de război copioase. În plus, tot pe continete îmbătrânite precum al nostru, se vor continua - în Corsica, Irlanda sau Țara Bascilor, Catalonia sau chiar, ups!, Transilvania - și rafina războaiele de gherilă, începând cu cel digital și ajungând la cel prin voturi, inocent democratice. Kurzum: potențialul belicos rămâne teoretic constant, cu sau fără copii.

- Dar, am întrebat, dacă raportul intergenerațional este fragil biologic, la propriu, cui lasă moștenire unii sau alții trofeele? Pentru cine se luptă?

- Din reflex, a venit răspunsul.

- A, natura umană neculturalizată, neraționalizată până la capăt, instinctuală?

- Da, cam așa.

- Dar, am insistat, dacă rațiunea politică, mecanismele juridice și alte instrumente, inclusiv sau mai ales de natură economică, dată fiind trăsătura genuin globalizată a distribuirii prosperității în timpurile moderne, nu dau rezultat?

Evident, nimeni nu se gândea la Ucraina. Majoritatea celor de acolo nici nu știau, probabil, unde este pe hartă, și vorbesc despre oameni elevați, cu bani, care probabil au călătorit de trei-patru ori în jurul lumii. Atunci, colegul inspirat:

- avem nevoie de minuni!

- Was? Das hätte ich nicht erwartet! Ca teolog sunt însă de acord. Dar ce înseamnă asta cât se poate de concret? Sigur, am întrebat retoric, mutând simbolic pupitrul în dreptul meu, publicul dând din cap ca la tenis.

- Să ne bazăm totuși pe..., se lansă colegul într-o tentativă neconvingătoare de a reveni în cadrele proiectului modernității, al rațiunii care etc. Momentul meu așteptat:

- păi, asta s-a zis și cu Hitler! Cum poate " das Land der Dichter und Denker" să se dovedească bestial, dincolo de orice rațiune, cu nimic altfel decât mistica omorului la bolșevici?

- Era alt context, zise deja cu umerii lăsați amicul.

- Ciudat, nu vorbim despre natura umană? Iată, venind încoace, am văzut cu ochii mei dovada că Darwin nu are nicio secundă dreptate. ? Lumea amuzată. Ventilatoarele susurau un fel de ploaie fină peste capetele adunării. Zic, în fața mea, la volan fiind colegul și prietenul meu, profesorul PA (era/este o somitate în lumea istoricilor religiilor plus a orientaliștilor; vorbește o arabă la fel de bună ca germana mea, sic!), se plasează o mașină foarte scumpă, una dintre acelea pe care le vezi în filme. Urmează un slalom ucigaș pe autostradă, fără limită de viteză pe doar 45 de km (dambla nemțească), până când am pierdut din câmpul vizual pe teribilist. Acesta era natura umană dezlănțuită, plasată cu fundul istoric pe scaunul sub care este tot Protestantismul, cu pietism cu tot.

- Ha, ha!

- Da, adică toată logica tradusă tehnic a modernității, rotiță cu rotiță, cilindru cu cilindru, supapă cu supapă, senzor cu senzor, verset cu verset, demitologizare cu demitologizare, metodă istorico-critică cu metodă istorico-critică etc. Așadar, ce ne face să credem că, în posesia unor instrumente de lux, juridice aici, pofta belicoasă a naturii umane se va autocenzura?

- Frica de risc, zise omul cu voce stinsă.

- Dar nu tocmai despre asta vorbim? Nu despre delegarea riscului prin tehnică? Da, am înțeles, unii îl mai deleagă concret, biologic, copiilor lor pe care, forțați sau convinși, îi trimit la moarte pentru patrie, limbă, idealuri sau mai știu eu ce narațiuni colective. Dar cei din lumea zisă civilizată deleagă tehnologic, juridic, financiar. Dar tot război, tot natură umană se cheamă cu adevărat. Nicio replică. Încurajat: știați, meine Damen und Herren, că renumitul Spengler nu face diferența terminologică dintre cultură și civilizație? Echt? Ja, in der Tat! Dar o fac pe scară largă americanii: o civilizație europeană căpiată care a ras o cultură (inclusiv a păcii) a indigenilor care au murit cu uimirea pe chip. Ce fac oamenii aceștia? Dar dacă nu sunt ce par? Firește că, în logica lor, a indigenilor, atacatorii erau doar în aparență oameni, dovadă că i-au vânat și scalpat drept ceea ce, de fapt, erau: animale. De pradă. Raubtiere. Ca nemții sub Führer care au ucis pe evrei fix la fel, dar ceva mai rafinat din punct de vedere tehnic. Tăcere de mormânt. Puteai auzi păsările din grădină. Fix la fel au făcut comuniștii, fix la fel o va face orice dictatură care se va instaura pe baze raționale: abolirea inegalității, pace în lume și toată lirica Beatles et comp. Bonus: ecologia. Da, de trei ori Ja, colegul are dreptate: este nevoie de minuni! Dar minunea se crește, asemeni copiilor, mulți sau puțini. Nu "simpla" lipsă a lor ne va ucide într-o zi, ci absența exercițiului de iubire care doar cu ei poate să fie rotund, perfekt... De aceea Creștinismul este religia întrupării, morții și învierii Fiului, a Celui Unu născut: ca nicio mamă și niciun tată să nu mai nască războinici, "carne de tun", ci ființe ale recunoștinței, cea pe care, da, ați redescoperit-o la rândul vostru, liebe Freunde, după război, redevenind în parte ceea ce erați înainte: o țară de poeți și de gânditori. Danke!

S-au ridicat în picioare și au tras un ropot de aplauze. De parcă ar fi (re)început bătălia.

PS După ce a fost Prim-ministru la Hanovra, pe atunci Gerhard Schröder era Cancelar federal. Herr Professor, wie hoch soll Ihr Honorar sein? Madame, eu sunt unbezahlbar.