Opinia tranșantă a unui analist la adresa Republicii Moldova: „Atâta ipocrizie și fățărnicie din partea unui stat nu am văzut vreodată” / „România va trebui să își reconsidere total abordarea față de R. Moldova!” / „Le-am dat electricitate și gaze, petrol și bani, totul gratis, fără nicio condiție. În schimb, ei au continuat să înjure România și să iubească Rusia!”

Scriitorul și analistul militar Cristian Negrea comentează amplu, într-o postare pe pagina sa de Facebook, situația din Republica Moldova, sondajele ce indică o realitate dureroasă pentru idealiștii de dincoace și de dincolo de Prut care încă mai visează la unire (49% dintre moldoveni sunt însă împotriva acesteia), atitudinea duplicitară a Chișinăului, evidențiată cel mai recent de războiul din Ucraina, concluzionând că „Republica Moldova este prototipul unui stat eșuat sau pe cale de a deveni unul”.

„Le-am dat electricitate și gaze, petrol și bani, totul gratis, fără nicio condiție. În schimb, ei au continuat să înjure România și să iubească Rusia. Le-am reabilitat școli și grădinițe, străzi și monumente, pe banii noștri, ai românilor, am primit în schimb doar scuipături și înjurături. Dacă nu mă credeți, amintiți-vă cum acum doi ani am trimis ajutoare moldovenilor pentru combaterea pandemiei, ambulanțe, efecte medicale, totul gratuit, dar plătit din banii românilor, din impozitele lor”, mai scrie Cristian Negrea în postarea pe care o redăm integral mai jos. 

Cristian Negrea,  în postarea intitulată „Cu părere de rău, pentru frații noștri de dincolo de Prut”:

„Am vrut să scriu asta de mai demult, dar am tot ezitat, am tot sperat că ceva se va schimba. Am fost printre cei mai mari entuziaști promotori ai ideii unirii Republicii Moldova cu România, am scris despre asta timp de mai bine de treizeci de ani. Am publicat articole și schițe istorice despre Moldova de dincolo de Prut, despre ocupația acesteia în 1812 și despre renașterea națională din 1918. Am scris continuu despre românitatea Basarabiei răpite, despre modul în care istoricii ruși vedeau problema basarabeană, am scris despre marii patrioți basarabeni care insistau, în condiții mult mai grele decât cele din prezent, că basarabenii sunt românii smulși din trupul țării de către asuprirea țaristă și apoi bolșevică. Am scris despre asta și am venit cu argumente, inclusiv din textele istoricilor ruși. Am făcut-o timp de mai bine de 30 de ani, de când Republica Moldova s-a declarat independentă față de imperiul URSS. 

Am admirat și invidiat renașterea națională din 1988 și ce a urmat, scrierea cu grafie latină, apoi autonomia și independența, urmată de lupta armată din 1992 în Transnistria, o adevărată luptă pentru independență. Am trăit cu sufletul luptele românilor de la Coșnița, Cocieri sau Tighina, am fost alături de acei bravi luptători care s-au împotrivit cu ce aveau unor trupe mult mai bine înzestrate, ca și Armata a XIV-a sovietică, devenită rusă, și au luptat împotriva acestora cu un curaj extraordinar, de legendă. Să ne reamintim, la 20 iunie 1992 în Tighina intră trupele Armatei a XIV-a cu 20 de tancuri, arborând drapelul Rusiei, fără nicio jenă. Șase din aceste tancuri sunt distruse în luptele de stradă de către patrioții moldoveni, cu puținele mijloace militare ce le aveau la dispoziție. Nu aveau Javelin sau NCAW ca și ucrainenii astăzi. S-au bătut până la unul cu ce aveau. 

Au trecut 30 de ani, eroii de atunci s-au stins sau au dispărut. La fel și Republica Moldova, după Voronini și Dodoni. Și nici astăzi nu îi e mai bine. Cu 11% din teritoriul recunoscut de ONU ocupat de o armată străină, fără resurse, fără ieșire la mare, fără nicio posibilitate de dezvoltare (doar producția agricolă, în rest nimic), Republica Moldova este prototipul unui stat eșuat sau pe cale de a deveni unul.

Speram ca astăzi, în ceasul al doisprezecelea, Republica Moldova să dea dovadă de curaj, mai ales că este sub conducerea unui regim declarat proeuropean, cu un președinte ce declara sus și tare asta. Dar nu văd o prea mare schimbare față de conducerea unui Voronin sau Dodon. În sensul că tu declari că vrei să te integrezi în UE, dar în același timp, în momentul în care întreaga UE plus toate statele civilizate din lume impun sancțiuni drastice Rusiei ca urmare a invaziei din Ucraina, Republica Moldova nu o face, pe motivul foarte ciudat că are o economie mică care depinde de Rusia. Să fim serioși, când Rusia, acum câțiva ani, a impus un embargo pentru produsele moldovenești, spunând că vinurile lor sunt bune doar pentru a vopsi gardurile, cine și-a deschis piața pentru produsele moldovenești și i-a scos din rahat? Nu România, care le-a înlesnit moldovenilor exportul produselor lor în toată UE? Și eu am cumpărat vinuri moldovenești și produsele lor, pentru a-i ajuta, după putințele mele. 

Dar acum, când întreaga UE trece la sancțiuni drastice împotriva Rusiei, se trezește Republica Moldova să nu facă la fel, pe motiv că are nevoie de exporturile agricole în Rusia. Și apoi are tupeul să ceară aderarea la UE. Adică subvenționează Rusia și sabotează sancțiunile UE, apoi cere să fie primită în UE. Ce mai mare ipocrizie poate fi cu putință? Cum poți să ai un astfel de tupeu?

E simplu, vinovatul principal este România, chiar noi. Am ținut în brațe Republica Moldova, indiferent cine a fost la conducere, că a fost Snegur, Voronin, Dodon sau Maia Sandu. Indiferent cine a fost la conducere și ce făceau și declarau ei. Le-am dat electricitate și gaze, petrol și bani, totul gratis, fără nicio condiție. În schimb, ei au continuat să înjure România și să iubească Rusia. Le-am reabilitat școli și grădinițe, străzi și monumente, pe banii noștri, ai românilor, am primit în schimb doar scuipături și înjurături. Dacă nu mă credeți, amintiți-vă cum acum doi ani am trimis ajutoare moldovenilor pentru combaterea pandemiei, ambulanțe, efecte medicale, totul gratuit, dar plătit din banii românilor, din impozitele lor. Nici măcar nu au avut decența să le primească oficial în centrul Chișinăului, ci au făcut-o undeva la periferie, sub un pod, pe ascuns. În schimb, când Rusia le-a trimis ceva, nici pe sfert cât a trimis România, a fost o paradă oficială în centrul Chișinăului, o sărbătoare națională. Dar ce a trimis Rusia a fost un împrumut, nu o donație, dar a fost sărbătorit ca și cum ar fi fost o salvare națională. Să le fie rușine, dar nu le este, și nici nu le va fi, fiindcă s-au obișnuit să sugă de la România, apoi să proslăvească Rusia și să înjure România, în timp ce România pompează bani și ajutoare în continuare. 

Să facem o comparație, ai o casă și o grădină, lângă tine are o mică proprietate fratele tău, dar un alt vecin mult mai avut și cu pile mai sus îi ia ilegal o bucată din terenul fratelui tău, o bucată mai mică, dar importantă. Tu îl ajuți pe fratele tău, îi dai bani, îi dai tot ce are nevoie, îl ajuți de fiecare dată, dar, în schimb, ce face fratele tău? Te înjură de fiecare dată când are ocazia, te vorbește de rău, stă în cârciumă cu vecinul hrăpăreț care i-a luat o bucată din teren și te înjură pe tine, în loc să îi ceară socoteală acestuia. Bea cu vecinul hrăpăreț, și pun la cale împreună cum să îți facă viața grea. Ce faci cu acel frate, îl mai ajuți în continuare? Îi mai dai bani, îl ajuți? Asta este întrebarea.

La fel este situația între România și Republica Moldova. România a pompat miliarde de euro în Republica Moldova (nu exagerez, vorbim de miliarde, ca să vedeți, ieri parlamentul României a aprobat un ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro pentru Moldova, unul dintre multele din ultimii 30 de ani, să nu mai vorbim de ajutoare în construcția de școli, grădinițe și alte obiective) și rezultatul îl vedem cu ochii noștri. Păi, frate, noi suntem chiar cretini? Băgăm bani, din banii noștri, spre frații noștri de peste Prut, care după 30 de ani nu sunt în stare să zică măcar mulțumesc? Ba dimpotrivă, să pupe în continuare dosul lui Putin și să zică că românii i-au ocupat în 1941? Nu glumesc, e un sondaj actual din Republica Moldova, în care datele sunt clare și seci. 31% din populație consideră că Putin are dreptate să denazifice Ucraina, 41% consideră că refacerea URSS e o idee buna, mai departe, dar cel mai important: 32% sunt pentru unirea Republicii Moldova cu România, iar 49% sunt împotrivă, în sensul că ei consideră esențială păstrarea statalității Republicii Moldova. 

Bine, într-un fel, eu, personal, am mai discutat cu acești stataliști, dar am ajuns la concluzia că sunt pur și simplu duși cu capul, după modelul multora dintre AUR-iști. I-am întrebat pe acei fani ai statalității RM, foarte mândri de această statalitate, dacă RM este un stat, de ce nu renunță la ajutoarele din România și declară sus și tare că nu are nevoie de ele, fiindcă sunt un stat suveran etc. Nu am primit vreun răspuns nici la ora actuală. 

Dar trebuie să revenim la problema esențială. Noi, în România, putem accesa fonduri europene, ale UE, dar trebuie să justificăm fiecare ban cheltuit, și să trecem în proiectul pentru care am cerut bani europeni obiectivul ce îl urmărim. Și să îl justificăm, și ulterior să demonstrăm că obiectivul a fost îndeplinit, altfel nu ne sunt decontați banii de la UE. Un sistem simplu și clar.

Dar în relația noastră cu RM, în care am băgat atâția bani, am pus vreun obiectiv, am pus vreo condiție pentru care dăm acești mulți bani? NU, nu am făcut-o. Așa că au putut fi furați mare parte din ei, fără ca nimeni să nu poată răspundă. Oligarhii moldoveni au fost creați inclusiv pe banii românilor. Este realitate dură și clară. 

Dar acum, când Ucraina luptă pentru existența ei ca stat, în fața unei invazii a Rusiei, ce face Republica Moldova?

Vă spun eu ce face. Nu impune sancțiuni Rusiei, deci îi sponsorizează indirect agresiunea contra Ucrainei. UE în întregul său a impus sancțiuni Rusiei, plus alte state democratice care nu sunt în UE. Iar RM vrea să adere la UE, dar nu face ceea ce face UE. Vă puteți imagina o ipocrizie mai mare?

Mai departe, noi le tot dăm și le tot dăm totul, gratis, indiferent cine conduce RM. Rezultatul? Voroninii și Dodonii ne-au înjurat continuu, și noi le-am dat totul în continuare, gratis. Nu este gratis pentru noi, sunt banii din impozitele și taxele românilor care muncesc pentru astea, bani care puteau fi folosiți în educație, sănătate, apărare, pentru autostrăzi (că tot ne plângem că nu avem destule după 30 de ani) și altele. Când la putere au venit așa-zișii proeuropeni, ca și astăzi, măcar nu suntem înjurați. Ajutorul României este pur și simplu ignorat. Ne putem bucura de asta, măcar nu ne înjură că îi ajutăm. Asta e realitatea dură, de care trebuie să fim conștienți. 

În acest caz, în această conjunctură, împăratul cretinilor nu este RM, ci România. Cum poți să dai bani unui regim politic care te înjură tot timpul? Sau te ignoră, dacă devine brusc proeuropean? UE dă bani către țările membre doar cu un scop și pentru rezultate clare, vizibile și măsurabile. 

Noi pompăm energie electrică, gaze, refacem infrastructuri și clădiri, acordăm împrumuturi nerambursabile de sute de milioane de euro, de zeci de ori de cât a dat Rusia vreodată, dar tot noi suntem imperialiștii și exploatatorii. Iar cetățenii moldoveni tot la Rusia trag, sau în naivitatea lor își închipuie că sunt neutri, când 11% din teritoriul lor recunoscut de ONU este ocupat militar de către Rusia. Când locuitorii RM consideră că este mai bine să fie independenți, mândri de statalitatea lor. 

România va trebui, în aceste circumstanțe ale contextului geopolitic, cu război în Ucraina vecină, să își reconsidere total abordarea față de Republica Moldova. Suntem frați, dar vorba aia, Frate, frate, dar brânza e pe bani! Adică, dacă tu nu mă vrei, adio! Fiindcă, ca să fim corecți și direcți, moldovenii nu ne vor. Jumătate dintre ei vor să își păstreze statalitatea, abia o treime vor unirea cu România, iar acest procent se perpetuează de vreo zece ani. Cât va trebui România să aștepte (80% din români vor unirea cu RM și acceptă să plătească costurile reunirii, care vor fi enorme) ca moldovenii să se decidă? 

Răspunsul e simplu, dacă nu vor, nu vor. Vor trebui să își asume costurile deciziei lor, la un moment dat și România va trebui să rupă pisica. Dar, din acel moment, România va trebui să înceteze plățile către RM și să îi lase pe moldovenii mândri de statalitatea lor să se descurce.

Dar astăzi, brusc, în contextul actual al războiului, când este amenințată RM de o posibilă intervenție militară dinspre Transnistria (deși ea se declara neutră și nimeni nu i-a recunoscut acea neutralitate) apar voci prin care se insinuează ca ucrainenii să rezolve militar problema transnistreană, iar românii să intervină militar ca să îi apere împotriva unui potențial atac rusesc. Păi nu ar trebui să le fie rușine? 

Ce face RM ca să se apere? Îi alimentează pe ruși, nu le impune sancțiuni, deși toți cei din clubul în care vrea să intre o fac, iar când sunt amenințați de aceiași ruși pe care îi alimentează, cer și speră la ajutorul altora, tocmai de la cei care au impus sancțiuni care să îl blocheze pe același agresor. În același timp, unde este armata RM, care ar fi trebuit să se mobilizeze ca să respingă primul atac, până le vin ajutoarele din exterior? Așa cum au făcut ucrainenii? Nimic. Unde sunt eroicii apărători ai Nistrului din 1992? Sunt prea bătrâni, au trecut 30 de ani de atunci. Dar unde sunt urmașii lor?

Atâta ipocrizie și fățărnicie din partea unui stat nu am văzut vreodată. Și încă stă cu arma la picior, sperând ca ucrainenii și românii să le rezolve problema transnistreană. Să o rezolve militar, cu prețul vieților soldaților ucraineni și români. Ca după aceea să se mândrească în continuare cu statalitatea lor de doi bani, susținută economic de banii pompați din România, dar pe care nu au fost în stare să o apere în fața unei entități militare ca și Transnistria, respectiv câteva mii de militari demotivați, nici 10% din câți au atacat Kievul cu o lună în urmă. Oricărui om normal la cap nu cred că i se va părea normal”.

Cristian Negrea este cercetător și analist militar, promotor al genului thriller politico-militar în publicistica românească după `90, prin celebra serie „Sânge pe Nistru”, „Când Armele Vorbesc”, „Cnutul Maicii Rusia”. S-a consacrat și remarcat prin editorialele publicate pe blogul propriu.