Tot ce trebuie să știi despre alegerile prezidențiale din Franța. Urmează o finală Macron-Marine Le Pen, sub semnul absenteismului. O luptă care va conta mult pentru viitorul Uniunii Europene. Relații extrem de dubioase cu Putin și Rusia

UPDATE 21.00: Rezultate Franța, previzibile: Macron 28%, Le Pen 24%. Europa răsuflă ușurată, scenariul negru, un tur II între Le Pen și Mélenchon, a fost evitat. Franța rămâne în UE, foarte greu de crezut ca Macron nu va câștiga

Articolul inițial: 

Astăzi are loc primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța. 12 candidați, din care mulți par decupați din cărțile de benzi desenate. 

Trei candidați comuniști, Arthaud, Poutou, Roussel, de orientări diferite. Nici unul cu șanse, nici unul cu vreo umbră de jenă pentru crimele produse de ideologia lor. 

Un candidat veteran de extremă stânga, desprins din comuniști, Mélenchon, admirator al tuturor dictatorilor roșii de pe glob. Este singurul candidat al stângii cu șanse, motiv de foarte mare îngrijorare. Antieuropean și antiatlantist feroce. 

Jean Lassale este un personaj exotic și simpatic. Fiu de ciobani, reprezintă Franța rurală, pe care a străbătut-o pe jos. Nu are nici o șansă, dar are unele idei interesante. 

Yannick Jadot reprezintă, probabil, viitorul stângii. Are o platformă verde-roșie, ecologist salvator. Nu a reușit să aducă lângă el stângă veche, care preferă lupta clasică, de clasă, cu capitalismul. Și el este anticapitalist și etatist. 

Anne Hidalgo este primărița Parisului, oraș pe care îl degradează metodic, cu un mix de măsuri sociale și "ecologiste", de când este la putere. Reprezintă apusul Partidului Socialist, se prezintă la aceste alegeri fără cea mai mică șansă, deși își construiește de mult timp candidatura. 

Nicolas Dupont-Aignan e un suveranist demagog, care este deja la a treia candidatură. Are un mic grup de fideli, în jur de 4%. Data trecută a susținut-o în turul II pe Marine Le Pen, care l-a propus ca prim-ministru. Probabil că va face la fel. 

Valérie Pecresse este candidata dreptei europeniste, Republicanii, care nu se mai regăsesc după prăbușirea lui Sarkozy și a lui Fillon. Câștigătoare surpriză a alegerilor interne, nu a fost susținută de contracandidați și nu a convins în aparițiile publice. Are un program economic bun. Singurul candidat elegant și politicos, reprezintă Franța tăcută, a antreprenorilor, care se mobilizează puțin la vot. Aș fi votat pentru ea. 

Eric Zemmour a fost surpriza campaniei electorale, pe care a început-o în forță și o termină gâfâind. Fost jurnalist, foarte instruit și comunicator iscusit, a pus în discuție toate problemele sensibile ale Franței, cu diagnoze foarte bune, dar nu a convins că are și soluțiile potrivite. În politica externă este o catastrofă, este antiatlantist și admirator al lui Putin, de care se delimitează acum cu jumătate de gură. În concurență directă cu Marine Le Pen, căreia a încercat să îi preia o parte mare din partid, fără să reușească să o depășească. Urât profund de stânga, care îl tratează de fascist, chiar dacă este evreu magrebian, de origine. 

Marine Le Pen are o șansă mare să fie președinte. A reușit, în mare parte, să se debaraseze de moștenirea tatălui, a reinventat platforma partidului spre un scepticism european moderat, care să nu mai sperie electoratul de centru. Are o relație extrem de dubioasă cu Putin, care îngrijorează profund întreaga Europă. Dacă ar fi președinte, probabil ar face un tandem cu Viktor Orban, care nu ne-ar prinde deloc bine. 

Actualul președinte Emmanuel Macron este favorit. Cu un bilanț foarte modest, cu un scandal uriaș de corupție, care în România l-ar fi trimis la DNA, cu imaginea de "om care îl tot sună pe Putin", vine în fața electoratului, din nou, cu imaginea proeuropeanului care ferește Franța de extremism. Este puțin, dar s-ar putea să fie suficient. 

Cea mai plauzibilă finală este Macron-Le Pen, la fel ca acum cinci ani. Atunci a fost foarte simplu, de atunci s-au schimbat lucrurile. Nu va duce la dezbateri, ci la campanii de demonizare a adversarului. Va fi o luptă care va conta mult pentru viitorul Uniunii Europene. Singura finală care ar duce la dezbateri utile este Macron-Pecresse, dar sunt șanse foarte mici.

Cu siguranță absenteismul va fi foarte mare. Oamenii sunt obosiți și dezamăgiți.