"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În eternul lor joc internațional ”spioni contra spioni”, ultima mutare de șah aparține Lumii Libere, cea care a dat Rusiei o lovitură cu potențial paralizant. Peste 20 de țări europene au expulzat sute de reprezentanți diplomatici ai guvernului rus din ambasade și consulate de când Rusia a invadat Ucraina la sfârșitul lunii februarie și, mai recent, de când a fost acuzată de crime de război împotriva civililor. O parte semnificativă a acestui corp diplomatic rus este reprezentată, după cum se știe, de spioni în toată regula, care se prezintă ca oficiali consulari de toate treptele.
Rusia depinde de acești agenți pentru a colecta informații din interiorul țărilor în care servesc, astfel încât expulzările ar putea demonta o mare parte din rețelele de spionaj ale Moscovei și ar putea duce la o reducere dramatică a operațiunilor de spionaj și dezinformare împotriva Occidentului.
Practic, în timp ce în Ucraina continuă confruntarea între rezistența armată a Kievului și invadatorii Kremlinului, în Europa războiul de informații cu Rusia este în plină desfășurare, Bătrânul Continent fiind dintotdeauna locul de joacă preferat al rușilor, un spațiu în care au făcut mereu ravagii prin interferențe electorale și asasinate.
În ultimele șase săptămâni, oficialii europeni au cerut unui număr de aproape 400 de diplomați ruși să-și părăsească posturile, în special țările care au încercat mereu să evite confruntarea cu Moscova numărându-se printre cele care îi declară acum pe trimișii Moscovei persona non grata.
Cehia, spre exemplu, etern teritoriu al confruntărilor de intelligence între Est și Vest, a lăsat în urmă o politică extrem de permisivă față de Moscova, și a trimis acasă 100 de potențiali ofițeri ruși de informații, lăsând ambasada Kremlinului să funcționeze doar în 6 oameni. Luni, forțată de atrocitățile din orașul ucrainean Bucha, unde civilii au fost găsiți împușcați după plecarea forțelor ruse, Germania a declarat 40 de diplomați ruși „persoane indezirabile”, numindu-le amenințări la adresa securității naționale. În aceeași zi, Franța a anunțat și ea expulzări, iar în Lituania și Letonia, țările baltice care își asumă în mod obișnuit o atitudine netolerantă față de Kremlin, guvernele au ordonat săptămâna aceasta închiderea consulatelor ruse și au expulzat un nou val de oficiali ruși, inclusiv ambasadorul Rusiei în Lituania.
Față de acest fenomen, înalții oficiali europeni implicați în procesul de expulzare au declarat că impactul măsurilor va varia, probabil, de la un loc la altul. Operațiunea poate constitui, totuși, o perturbare majoră a activității de informații a Rusiei în Europa, potențial una permanentă, în condițiile actualelor sancțiuni internaționale Kremlinul urmând în mod evident să întâmpine dificultăți în a-și reînnoi efectivele de spioni internaționali. Cu alte cuvinte, rețeaua regională de agenți ascunși ai Rusiei va fi, cel puțin o perioadă, la pământ.
Prejudicii calculate. Cazul Valery Kuzmin
Ce se va întâmpla, însă, cu spionii aflați, aparent, ”la vedere”, adică cei neprotejați de mantia falsă a imunității diplomatice? Probabil vor fi ”tolerați” pentru a nu deteriora posibilitatea unui tratament reciproc din partea Rusiei. Moscova are și spioni neacoperiți în Europa, care sunt cunoscuți ca atare guvernelor gazdă, în unele cazuri acestora permițându-li-se să rămână în posturile lor, în ciuda deteriorării legăturilor. „Spionii declarați nu au fost expulzați cu toții”, a spus recent un oficial european familiarizat cu problema. „În unele cazuri, îi putem permite șefului stației să funcționeze cu o echipă mai mică în jurul lui. Acesta poate rămâne un canal valoros”, a menționat oficialul, descriind tocmai mecanismul de funcționare a reciprocității amintite.
În egală măsură, unele țări, cum ar fi România, de exemplu, vor păstra în post ofițerii politici de top ai agenturilor din Ambasade și consulate. Chiar dacă aceasta este o măsură riscantă, riscurile se consideră că ar putea fi într-o oarecare măsură calculate, previzionate.
România a expulzat zilele trecute 10 diplomați ruși, fără a insista asupra numelor și faptelor acestora, Ministerul de Externe amintind doar, în stilul vag și evaziv consacrat de Bogdan Aurescu, de ”activitățile și acțiunile care contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961.
MAE a reiterat ”condamnarea fermă a crimelor comise la Bucea și în alte localități din Ucraina, pentru care răspunderea aparține Rusiei”, însă nu s-a atins nici de această dată de comandantul politic al Ambasadei Rusiei, cel care a atacat de atâtea ori România și românii la nivel de identitate, unitate și ființă națională. Aurescu a ales să îl dojenească cu blândețe impardonabilă chiar și atunci când Valery Kuzmin și-a permis să ”fure curent” în legătură cu sinuciderea consemnată la porțile Ambasadei.
”MAE consideră ca pripită și complet nepotrivită și inoportună calificarea în orice fel a acestui incident (...) și face apel ca Ambasada Federației Ruse să manifeste reținere maximă în oferirea oricăror interpretări”, a reacționat, timid și jenant, titularul portofoliului de la Externe, Bogdan Aurescu, la momentul în care ambasadorul Kuzmin și-a permis să mistifice propagandistic realitatea, afirmând că șoferul care a murit după ce a intrat cu mașina în gardul ambasadei "a comis acest act sub influența unei explozii de isterie anti-rusă în legătură cu o provocare regizată în orașul Bucha".
Raportat la expulzarea celor 10 ”diplomați” ruși ai Ambasadei ruse de la București, trocul păstrării pe post și al tolerării declarațiilor lui Kuzmin s-ar explica simplu, printr-un agreement asumat în sensul ”vă trimitem acasă spionii care umblau la secretele NATO sau la cele comunitare dar, pentru a vă crea un canal de defulare, vă păstrăm în funcție trompetele propagandistice de vârf, chiar și cu riscurile propagării pe mai departe, de către acestea, a dezinformărilor fabricate la Kremlin”.
Cât de justificat și, mai ales, util, a fost calculul lui Bogdan Aurescu, rămâne să aflăm în viitor. Cu cât mai puține prejudicii, sperăm noi...
