Chioru' le vedea bine

politic (la celelalte s-a văzut că nu vedea ce și cum trebuie), însă a noastră Justiție le vede și mai bine. Așadar, cel cu nume de cod slavizat, a fost găsit colaborator al Securității. Nu însă Vadim Tudor, Dan Voiculescu, Adrian Păunescu și alții, câtă frunză și iarbă. Da, dar nu toți au ajuns șefi de stat. Acest argument este atât de puternic încât face parte din categoria: doar cea care lucrează la bordel este curvă. Restul celor care "alunecă", femei ușoare. Vorba rusului de la ONU, atacă delicat exclusiv bărbați singuri sau cu probleme în familie. 

Compania pe care, până la decizia CEDO, o va împărți Traian Băsescu este, fără glumă, selectă: Mona Muscă, de pildă. Dar nu și alții sau altele care, sub mantia discreției, își gustă cu apetit oprobiul doar de Monitorul Oficial știut. Principial, dincolo de persoana fostului Președinte, revine pentru a nu știu câta oară întrebarea la care s-a evitat răspunsul până azi: dacă Securitatea, prin arhiva ei, este istoricul legitim al regimului comunist, de ce nu ar fi cei care au colaborat cu organul și singurii vinovați, pe bază de sentință, pentru dezastrul României? Înalții funcționari de partid, cadrele militare experte în arma gurii ("gură de foc"), manipulatorii culturali și amplificatorii cultului personalității, profesorii tâmpi, angajații ca atare ai Securității, agenții din străinătate, trecând, pe rând, de la BBC la Vocea Americii și mâncând pensia de la Europa Liberă, preoții la derută sacramentală, cei dinainte de 1989 și cei care au făcut "tranziția", magistrații ca atare, jurnaliștii, câți erau, directorii de fabrici și primii primari "liberi", revoluționarii ajunși pe calea simoniei (adică a banilor), doctorii, asistentele și infirmierele care au omorât copiii cu dizabilități sau gravidele, polițiștii, cei cu "ilicitul", spionii de tot felul, diplomații - cu toți ăștia cum rămâne? 

Am aflat azi: Băsescu este securist, iar Iliescu, nu. Legea nu se referă la KGB. Vorba celui în funcție: ghinion! 

Să mai zică oarecare, chiar dacă mai vede prin vălul rărit, că Justiția nu rămâne oarbă. Precum Parchetul General surd la acuzele de plagiat aduse PM de război, omul providențial de care Țara are nevoie precum de un stilou Mont Blanc în tranșee.

O ultimă șansă: TB poate să se considere victimă de război sau refugiat al istoriei sau defavorizat al schimbărilor climatice sau otrăvit, în efigie, de ruși. Oricum, ei l-au văzut și au priceput că este decadent, îndrăcit, bând doar spirtuoase occidentale. Să fi avut măcar o cutie din tradiționala Votkă, așa, de propagandă. Iată ce bine trăiesc chiar acum unii din așa ceva! Nazdrovâe!