O țară normală condusă de ticăloși

da, asta este din ce în ce mai evident. În România de azi, cu legea în mână, nu mai poți gândi și cu atât mai puțin să te exprimi legat de istoria recentă, de prestația politicienilor și a partidelor din care pretind că provin, de plagiatul nu știu cui sau de casele altuia. La umbra războiului, umflată geostrategic de atenția care i se dă brusc, România politică este tembelă, jegoasă ca un perete de gang, între blocuri, pute precum gunoiul neridicat de două săptămâni, agresivă și din ce în ce mai distanțată față de oamenii pe umerii cărora trăiește. 

Or, aceștia sunt adevăratul chip al Țării mele, nu javrele analfabete care au mai multe cuvinte în telefon decât în cap. Românii simpli, cu frică de Dumnezeu și ca atare cu iubire de oameni, au primit pe refugiați, au ajutat, în anii trecuți, după inundații, au arătat solidaritate și din mult-puținul lor au dat cât au putut. Românii simpli sunt cei care, de peste două decenii, lucrând în străinătate, mulți în condiții mizere, reprezintă cel mai mare investitor direct și pe ai căror bani s-au ridicat case, s-au vândut tone de materiale de construcții și s-a făcut un transfer de tehnologie. Tot ei, anonimii, în istorie, au murit să ne fie nouă tuturor bine, nu doar nemernicilor care ne sfidează.

În timp ce Rusia duce un război ilegitim și criminal, sper că este ultima zvârcolire năprasnică a bolșevismului, parlamentarilor noștri le pasă de incitarea la ură. Așa cum, arde-l în iadul uitării!, Crin Antonescu lăsa drept moștenire o lege prin care, chipurile, se împiedică glorificarea criminalilor de război declarați ca atare de sovietici. În baza acesteia, Parchetul execută comenzi ideologice date prin instrumente politice. Asta face România politică în timp ce mor, la câțiva kilometri de noi, oameni nevinovați. 

În capul de jos al scărilor, Marele Mut își așteaptă musafirii. De ce ar merge el pe la granițe? De ce ar da un semn de susținere, iar nu doar telefoane, asigurând că România, de parcă ar fi o firmă, ajută și va ajuta, că va și iarăși va? De ce, în general, s-ar deranja? Copleșit de importanță, pe final, am putea chiar să asistăm la marea minune: să vorbească! Evident, începând cu cele două cuvinte tenebroase, declanșatoare de panică "Dragi români!".

Nicio lege, în schimb, nu oprește sau îngrădește măcar propaganda putinistă. Orele de istorie sunt drastic reduse, cultura noastră a ajuns totuna cu postările de pe net (mai suntem câțiva care luăm în serios publicul!), iar media este un malaxor al dejecțiilor. La adăpostul UE și NATO, știu: monstruoase coaliții, sunt destui conaționali care au înțelegere față de criminal. De ce? Ei bine, fără probabil să știe, au pe cine înjura și pe cine lăuda. Se simt bine. Cred că pot fi neutri, că spunând altor rele pe nume, se micșorează răul care se petrece chiar acum, sub nasul lor. 

Că avem o clasă politică de tot r..ul este singurul fior cu adevărat național, duhoarea trecând peste capetele tuturor, peste munți și văi. Fetele de la APACA au ieșit la pensie sau sunt la cimitir. Nu mai iubim pe nimeni și, pe zi ce trece, simțim că nu ne mai iubește nimeni. Acum, un om politic nu trebuie să fie iubăreț, ci doar cinstit, corect, coerent în decizii și cât se poate de limpede în gânduri. Dar cum să fie astfel când el își cumpără locul, când își falsifică CV-ul, când își negociază poziția făcându-se preș tuturor care au obiceiul de a se șterge la ușă? Pe cei care nu au acest reflex, îi așteaptă, grijuliu, la budă. 

OK! Ieșim din digitalul pandemic. Nu vreau să știu cum o să arate în doar câteva luni România concretă, în carne și oase. Nu, nu este o amenințare sau incitare la ură. Da, da este o nădejde, poate ultima, că necazul unora ne va ajuta să ne venim în fire. Nu prin gesturi extreme, nu alimentând narcisimul altora, jigodii în devenire, ci pur și simplu încercând, nemijlocit, să răspundem la o întrebare banală: cum putem deveni mai buni într-o lume din ce în ce mai rea?

Sus să avem inimile!

Precizare: m-am grăbit să scriu aceste rânduri, nu deosebit de inspirate sau în duhul Postului, până nu intră și ultima mizerie (lege) în vigoare.