A fost odată un președinte și o casă care nu era a lui

Dacă reușim, măcar pentru o clipă, să facem liniște în țara asta care zumzăie de ipocrizie, s-ar putea să-i auzim pe peneliști, dar cei din 2019, evident, doar nu credeați că pe cei de azi.  

S-ar putea să-l auzim pe Iohannis cum oftează printre hârtii de executare și calcule de chirii, pentru că statul îi cere înapoi aproape un milion de euro, bani încasați din chirii obținute ilegal, spun instanțele. Și e doar o fracțiune din poveste: anii în care a ținut casa aceea sub lacăt, ca un simbol al "României lucrului bine făcut", dar cu acte prost făcute.

Dar haideți să facem liniște.

Dacă reușim să oprim pentru un moment hărmălaia din platourile de televiziune, poate se aud și vocile celor care, în 2019, jurau pe roșu că "domnul Klaus Iohannis este singura variantă votabilă".

Dacă facem suficientă liniște, poate îl auzim pe Rareș Bogdan, încă în costum albastru electric, cum se jură că "Iohannis e garantul democrației". Poate îl prindem și pe Flutur, care repeta același refren cu o disciplină de partid demnă de alte vremuri. Și dacă liniștea devine deplină, poate se aude și Alinuța Gorghiu, care se jura că nu fură, dar uite că Iohannis a fost prins cu casa în gură.

Și poate, cu un strop de noroc auditiv, se aude și Raluca Turcan, sibianca lui de suflet, rostind cu gravitate aceleași vorbe despre moralitate și onoare. Astăzi însă, corul penelist tace. Tac toți. Tac despre tatăl lor politic, cel care i-a ținut în brațe ani de zile, cât timp își făceau poze pe treptele Cotroceniului.

Dar să nu uităm: acest Klaus Iohannis, cel care azi își pierde casa, e același care în 2019 a făcut o ambuscadă pentru Dan Barna, doar ca Barna să nu intre în turul doi. Același Iohannis care s-a folosit de băieții din servicii ca să-i facă un dosar rivalului, dosar care, mai târziu, a fost clasat. Cinstea, se pare, a fost mereu opțională.

Și totuși, dacă facem suficientă liniște, poate se aud și aplauzele noastre de atunci. Poate se aud și voturile, și iluziile, și promisiunile care s-au evaporat odată cu chiria.

Poate auzim și realitatea, aia care nu mai încape în discursuri și în declarații.

Până atunci, liniște. Să nu-l deranjăm pe domnul fost președinte în timp ce își strânge actele din casa pe care n-a avut-o niciodată. România lucrului bine pierdut.

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.