Generalul (r) Virgil Bălăceanu, verdict nimicitor pentru Kremlin: "E exclus ca în momentul în care vorbim de lupta de rezistență să câștige partea de post-conflict!"

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles și fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, a analizat joi seară, la B1TV, posibila strategie a forțelor invadatoare rusești după ocuparea orașului Herson, cât și strategiile pe care le pot avea în vedere în cazul orașelor mari din Ucraina, capitala Kiev, respectiv Harkov. Pe de altă parte, generalul în rezervă a precizat că în cazul în care va apărea o mișcare de rezistență ucraineană care să implice un număr mare de civili hotărâți să iasă din zona de confort pentru a-și apăra țara, atunci războiul va deveni unul de uzură, iar Federația Rusă nu-l poate câștiga. 

Virgil Bălăceanu a punctat că forțele invadatoare rusești pot viza, prin cucerirea Hersonului, o strategie ce are ca scop ocuparea litoralului ucrainean la Marea Neagră. 

"Hersonul deschide o linie operativă Nikolaev-Odesa. Deci deschide o direcție care ar însemna cucerirea a cel puțin jumătate din litoralul ucrainean la Marea Neagră. Dar lucrul acesta îmi ridică niște semne de întrebare pentru că e o direcție operativă, ar trebui să fie în consonanță cu ocuparea celeilalte porțiuni a litoralului Mării Negre, mai ales punctul Mariopol care rezistă cu eroism, iar mai în adâncime e Malitopol care ar deschide o altă direcție operativă. Problemele sunt destul de complexe. Iar dacă intenția e de a dezvolta ofensiva cu o concentrare a efortului pe această axă Herson-Nikolaev-Odesa apare o problemă legată de faptul că se acționează într-o zonă cu un flanc deschis. Dreapta e nesigură. Dreapta înseamnă vestul Ucrainei. Vestul Ucrainei are cu totul altceva diferit față de est și din punct de vedere geografic, dar și din punctul de vedere al religiei și poziționării față de Occident. Plus faptul că din punct de vedere militar e un spațiu destul de liber pentru manevra de forțe și mijloace, pentru libertatea de mișcare. Dacă ne uităm pe o hartă, concentrarea cea mai mare de forțe se duce pe Kiev, respectiv în zona de est a Ucrainei. Asta ar însemna, dacă armata Ucrainei își păstrează o rezervă, că ar fi posibilă o acțiune, un contraatac ca să desprindă această axă de țărm. Însă, ar avea un avantaj aparte Federația Rusă pentru că deține controlul Mării Negre. Nu am date cu ceea ce s-a întâmplat cu puțina flotă ucraineană din portul Odesa. Dar oricum o asemenea acțiune (de contraatac - n.red.) ar putea fi sprijinită de pe mare. Dacă acest lucru se va realiza în condițiile în care pică localitățile Nikolaev și Odesa, ar însemna că există o capacitate mare de luat în seamă, căci Ucraina s-ar înscrie și cu acțiuni ofensive pe timpul operații de apărare", a explicat acesta. 

De asemenea, generalul în rezervă a atras atenția asupra lentorii cu care unele țări occidentale trimit armamentul promis în Kiev și Harkov, adăugând astfel că forțele rusești pot avea în calcul încercuirea acestor orașe pentru a tăia liniile de aprovizionare. 

"Nu sunt schimbări legate de modul în care operează armata rusă. Ei continuă bombardamentele cu rachetele Iskander, cu rachetele de croazieră Kalibr, posibil cu rachetele tactice Tochka. Dacă nu au libertate la întreg spațiul aerian, însă pe obiective, pe Kiev, pe Harkov, care sunt foarte aproape de graniță, e clar că au libertate aș putea spune către supremația aeriană. Pentru mine e o întrebare care va fi etapa următoare, pentru că legat de lupta în localitățile urbane există 2 soluții. O soluție e aceea a distrugerilor, ceea ce înseamnă și slăbirea prezenței și capacității de reacție a apărătorului, iar atunci întrebuințezi, în afară de rachete, aviația de bombardament, artileria cu bătaie lungă, sistemele de aruncătoare de proiectile reactive Katyusha. Să sperăm că nu se trece la o asemenea etapă pentru că în aceste condiții și distrugerile materiale și distrugerile de vieți umane civile... O a doua opțiune e de încercuire a celor 2 orașe în mod deosebit, Kiev și Harkov. Încercuirea e mai puțin costisitoare ca și consum și vieți pierdute față de ceea ce ar însemna un asalt. Încercuirea ar tăia liniile de aprovizionare.Tăierea liniilor de aprovizionare e o problemă extrem de complexă. Dacă luăm scenariul că încearcă să încercuiască Kievul, tăierea de aprovizionare ar însemna în primul rând nu probleme legate de aprovizionare cu materialele de bază, ci legate de aprovizionarea cu muniție, mai ales muniția antitanc. Sigur că statele europene, membre NATO, au decis să ajute Ucraina. (...) E esențial ca această aprovizionare, mai ales cu rachete antitanc și antiaeriene să se facă cât mai repede, pentru că e o diferență între momentul în care se anunță la nivelul UE și al altor state că e sprijinită Ucraina și momentul în care transporturile ajung în orașele ucrainene Kiev și Harkov. Rezistența pe orașe și împiedicarea chiar a deciziei de asalt a orașului cu blindate e legată de capacitatea de apărare antitanc a forțelor de apărare. În urmă cu 2-3 zile s-a trecut la asaltul Harkovului, dar nu s-a făcut cu tancuri sau cu mașini de luptă ale infanteriei, ci cu forțe ușoare, forțe pe jos, infanteriști, și cu autoturisme de teren blindate. Nici în acest caz nu au avut succes (forțele rusești - n.red.), pentru că au fost foarte bine organizați ucrainenii, au desfășurat cu succes multe ambuscade. Asta mi-a spus mie că ei (rușii - n.red.) au considerat că apărarea de pe Harkov are o bună capacitate de apărare antitanc. Eu nu am constatat, dincolo de toate declarațiile, că avem un pod, nu neapărat aerian, de aprovizionare cu muniție letală a Ucrainei. Nu s-a realizat încă, ceea ce e o problemă extrem de serioasă. Sunt niște întârzieri pe care le are Occidentul. Decizia de sprijin a fost foarte târzie. Dar faptul că SUA și Marea Britanie au aprovizionat armata ucraineană înainte de declanșarea conflictului cu rachete performante, rachetele Javelin, care lovesc tancuri și din lateral și din față și de deasupra unde blindajul e mai subțire, înseamnă un adevărat succes. Probabilitatea de a nu fi rezistat în apărarea antitanc fără aceste mii de rachete trimise de americani și de britanici era destul de mare", a zis expertul militar. 

Pe final, Virgil Bălăceanu a oferit detalii despre ceea ce ar presupune mișcarea de rezistență ucraineană. 

"Plec de la istoricul celui de-al Doilea Război Mondial, al marelui război de apărare a patriei. Acum e un război de agresiune. Efectele cele mai ample ale luptei de partizani s-au produs pe teritoriul Ucrainei și al Belarusului. Așadar, ca istorie, vorbim de aceeași geografie, împotriva unei mașinării de război care era mai perfecționată decât "mașinăria de război" a lui Putin. Rămâne de văzut dacă în secolul XXI cetățenii vor trece la lupta de rezistență. Acest secol are un cetățean de altă natură, care are un confort mai mare și un instinct de conservare mai mare. Când spun cetățenii, nu înseamnă că un cetățean în haine de civil a trecut automat la lupta de rezistență. Un semnal ar fi ieșirea civililor nu cu mâinile sus, ci cu piepturile goale în fața blindatelor. Două aspecte m-au frapat, faptul că s-a decretat mobilizarea târziu. Deci Zelenski decretează legea marțială, după care decretează mobilizarea, mobilizarea în condițiile în care acțiunile militare erau în desfășurare, un lucru extrem de greu. Nu am niciun fel de informații că sistemul de mobilizare al armatei ucrainene n-a funcționat, dar la ora aceasta unitățile militare sunt încadrate nu numai cu militarii activi, ci și cu rezerviști. O altă chestiune care m-a surprins plăcut a fost tot o măsură târzie, în sensul în care Ucraina adoptă în decembrie 2021 legea forțelor teritoriale de apărare și se pune în aplicare la 1 ianuarie. Nu au avut la dispoziție decât 1 lună și jumătate ca să constituie aceste forțe teritoriale de apărare. (...) Chemarea la arme pe care a făcut-o des Zelenski cred că a însemnat în primul rând alimentarea cu personal, cu militarii rezerviști a acestor forțe teritoriale. Forțele teritoriale, întrucât acționează pe principul teritorialității, cunosc foarte bine zona în care sunt. Dacă forțele teritoriale vor acționa împreună cu forțele de operații speciale ale armatei ucrainene în zonele pe care le vor ocupa rușii în afara orașelor, atunci se poate naște lupta de rezistență. Lupta de rezistență va însemna un război de uzură, care în mod sigur nu-l va câștiga Federația Rusă. E posibil, nu excludem, deși am o anumită îndoială, să câștige partea de conflict, dar e exclus ca în momentul în care vorbim de lupta de rezistență să câștige partea de post-conflict. Și așa gruparea de forțe rusești e insuficientă. (...) Am văzut o acțiune de amploare, complexă cu foarte puține forțe și mijloace, ceea ce se vede acum. De ce au făcut un asemenea lucru nu am un răspuns, însă s-ar putea să vedem o suplimentare de forțe în perioada următoare. Există o suplimentare, acea coloană de 60 de km, dar nu înseamnă o creștere exponențială a forțelor din zonă", a conchis generalul în rezervă.