Un documentar realizat de Frontline PBS în urmă cu câțiva ani, dar ignorat la vremea respectivă, revine în atenție (organizația l-a încărcat pe Youtube pe 2 martie, anul acesta), dezvăluind capacitatea de a comite atrocități în lanț pentru bani și putere, cele mai multe îndreptate împotriva propriului popor, ale celui care este, astăzi, pe punctul de a declanșa cel de-Al Treilea Război Mondial.
Vladimir Putin s-a întors în orașul natal Sankt Petersburg, în 1990, după ce postul său de ofițer KGB din Dresda, Germania de Est, a fost desființat și a fost trecut în rezervă, după unele surse. Căuta de lucru. A găsit surprinzător de ușor la Primăria orașului, unde fostul său profesor de Drept Anatoli Sobchak tocmai fusese ales primar (alte surse decât prezentul documentar indică, de fapt, că KGB i-ar fi trasat ca misiune să se alăture staffului lui Sobchak pentru că edilul începuse să ancheteze felul în care membri ai temutului serviciu de informații sovietic își însușiseră bunuri valoroase ale Partidului Comunit).
Sobchak a fost încântat să-l angajeze, povestește văduva acestuia, mai ales că avea nevoie de oameni care să cunoască Europa și să știe limbi străine pentru relații economice internaționale. Iar Sobchak pare să fie foarte mulțumit de felul în care își îndeplinește atribuțiile fostul său student, Putin ajungând în scurt timp viceprimar al orașului și șef al Departamentului de afaceri externe, fapt care i-a permis să aibă acces la toți investitorii străini care voiau să intre pe piață în zona St Petersburg.
Putin ar fi reușit să gestioneze o altă problemă gravă cu care se confrunta orașul: criminalitatea uriașă, St. Petersburgul fiind considerat în acel moment „capitala gangsterilor” din Rusia. Fără să-l implice pe șeful său în tratative, Putin a negociat cu grupările de crimă organizată, astfel încât acestea să se răfuiască mai puțin sângeros. Așadar, viitorul președinte al Federației Ruse a avut în fișa postului și rezolvarea afacerilor „subterane” ale binefăcătorului său, situație în care pregătirea sa de ofițer KGB pare să-l fi ajutat.
Anticamera lui Vladimir Putin de la Primăria Sank Petersburgului era, la începutul anilor 90, mereu plină: finlandezi, germani și mulți alți străini, povestește autorul unui documentar favorabil lui Putin (Puterea), realizat chiar la solicitarea acestuia. Veniseră să discute cu Putin modalitatea prin care puteau acorda ajutoare în alimente orașului care suferea cumplit de foame.
Căderea URSS a produs o gravă criză alimentară la Sankt Petersburg. Agricultura era în haos și țara nu dispunea de valuta pentru a cumpăra alimente din străinătate. Astfel, Putin și colaboratorii săi au pus la punct un program prin care companiilor li se dădea materie primă – petrol sau minereuri – pentru a fi vândută la export, iar banii astfel obținuți erau folosiți pentru a cumpăra hrană.
În documentarul aranjat de Putin, acesta îi asigura pe locuitorii înfometați că a rezolvat lucrurile și că mâncarea e pe drum. Chiar este filmat enumerând: „2000 de tone de unt, 2000 de tone de lapte praf...”.
Dar hrana promisă nu a ajuns niciodată, iar oamenii au ieșit în stradă.
Marina Salye, consilieră a primăriei, a fost însărcinată să investigheze ce s-a întâmplat.
În prezent, chiar dacă trăiește retrasă într-o zonă rurală și se declară scârbită de politică, Salye a păstrat toate documentele acelei situații. Spune că acestea indică foarte clar ce s-a întâmplat atunci cu mâncarea oamenilor și cine crede că e principalul responsabil.
„Documentele au fost semnate de Putin (foto jos). 124 milioane de dolari au dispărut fără urmă. Niciun gram de mâncare nu a ajuns la Sankt Petersburg”, spune fosta consilieră Salye. Asemănarea cu cazul fostului securist Dan Voiculescu-Crescent este izbitoare: și acesta a vândut bunurile statului roman, prin firma Crescent, în 1989-1990, și, profitând de haosul generat de căderea comunismului, nu a înapoiat niciun leu din milioanele obținute. Și asemănarea Putin-Voiculescu continuă până la un punct.
„Ce s-a întâmplat apoi e că au apărut, peste noapte, o grămadă de firme. Mulți din apropiații lui care și astăzi îi sunt alături erau în spatele acestora. Bunurile au dispărut. Astfel, milioane, multe milioane de dolari au fost făcuți numai în urma acestuia episod (cel cu alimentele)”, dezvăluie scriitoarea americană Karen Dawisha, autoarea volumului “Putin’s Kleptocracy” (Cleptocrația lui Putin).
Consiliera de la Primărie a ajuns la concluzia că „afacerea” trebuie adusă la cunoștința organelor de cercetare penală și că „Putin și asistentul său trebuie concediați imediat”.
Primarul Anatoli Sobchak avea însă altă părere, considerând respectiva anchetă „o mizerie” din partea adversarilor săi politici sau a celor care voiau să-l determine să scape de Putin. Astfel a decis să-l protejeze pe Putin, iar primul mare tun al lui Putin nu a fost niciodată investigat.
Lt. col Andrei Zykov, fost polițist judiciar: „Firește, corupție a existat mereu în Rusia, dar Putin a transformat-o într-un sistem extraordinar de meticulos pus la punct. Putea fi urmărit penal pe baza dovezilor care existau împotriva lui și care se aflau în posesia autorităților? Da, categoric!”.
Pentru că Putin a scăpat nevinovat, Zykov a postat probele de care dispunea pe internet. Au fost însă rapid șterse. Totuși mai mulți specialiști vestici în Rusia au apucat să le vizioneze sau chiar să le descarce.
„Conțineau dovezi cu privire la abuzul de putere, relațiile lui Putin cu crima organizată, probe privind spălarea de bani. În fapt, nenumărate infracțiuni economice”, apreciază Karen Dawisha.
„M-am gândit adesea că, în loc să privim Rusia ca pe o democrație care e pe cale să eșueze, ar trebui s-o privim ca pe un regim autoritar pe cale să reușească. Nu că ar fi incapabili să fie democrați. Nu vor să fie democrați. M-am gândit serios la această ipoteză și am analizat de unde a începutul totul. Din anii 90, firește, pentru că au furat de la bun început”, mai spune Dawisha.
Fostul polițist Zykov a investigat și felul în care Putin și apropiații sifonau bani din Primăria din St. Petersburg, printr-o companie care primea bani publici pentru diverse construcții pe care nu le-a realizat vreodată și cu care apoi aceștia își construiau vile de vacanță în Spania. „Era furt fără niciun dubiu. Putin și Sobchak ar fi trebuit să ajungă după gratii. Putin în primul rând pentru că cele mai multe dintre documente și ordine de plată erau semnate de el”, spune Zykov.
Dar Putin nu s-a dus la închisoare. A ajuns la Moscova unde, din 1996, a început ascensiunea sa la Kremlin.
Nu și-a uitat însă binefăcătorul din Sankt Petersburg când acesta a pierdut alegerile pentru un nou mandat și a devenit subiectul unei anchete pentru fapte de corupție, ajutându-l pe Sobchek să fugă în străinătate. Loialitatea lui Putin a fost remarcată și apreciată la Kremlin.
Boris Elțîn, foarte bolnav și aproape de sfârșitul mandatului prezidențial, era în căutarea unui salvator în condițiile în care administrația sa era vizată de o masivă investigație pentru fapte de corupție. Practic mai toată avuția națională a Rusiei încăpuse, cu acceptul lui Elțîn, pe mâna unei găști de oligarhi rapace, permițând, totodată, membrilor familiei sale și subalternilor apropiați să se îmbogățească obscen. În acest context, existau, firește, temeri serioase în anturajul lui Elțîn cu privire la ce s-ar putea întâmpla dacă succesorul acestuia va fi un personaj mai puțin înțelegător. S-au gândit că Putin l-a proteja pe Sobchak și că cel mai probabil așa va proceda și cu ei.
Dar era însă o problemă majoră: Putin nu era cunoscut de public și era nevoie ca el să câștige alegerile pentru a deveni președintele Rusiei și protector al familiei Elțîn.
În august 1999, Putin devine premier. La numai o lună de când este numit în funcție, bombele aruncă în aer patru blocuri de apartamente din Moscova și alte orașe. Sunt sute de morți. Aproape săptămânal câte un bloc sare în aer. Oamenii sunt terorizați psihic. Și, dintr-o dată, premierul proaspăt numit și pe care abia de-l știau câțiva ruși este peste tot, jurând răzbunare și arătând către separatiștii din Cecenia. Deși implicarea unor teroriști ceceni în exploziile respective nu a fost niciodată probată, atentatele au fost folosite ca pretext pentru o nouă invazie în Cecenia (primul război cecen a avut loc între 1994 și 1996). O invazie deosebit de brutală. Iar omul care a implicat Rusia într-un nou război a devenit erou național, ipostază din care duce, astăzi, și oribilul război împotriva Ucrainei.
Documentarul din care am extras „debutul” politic al lui Putin poate fi urmărit integral mai jos