Român sau rom, nu contează, important e să fii om!

Azi, 20 Februarie 2022, se împlinesc 166 de ani de la dezrobirea romilor!

Eu sunt rom și nu m-am dezis nici măcar o dată de apartenența mea etnică, indiferent de greutățile pe care le-am întâmpinat. Ar fi fost culmea să uit cine sunt și de unde am plecat. L-aș fi supărat tare pe Dumnezeul nostru bun, care ne-a creat pe toți egali după chipul și asemănarea lui.

M-am întrebat de foarte mute ori dacă oamenii care mai greșesc, cu sau fără voia lor, să judece comunitatea din care vin, știu că romii au fost sclavi pe pământuri românești vreme de aproape 500 de ani. 

Și, ca să aflu, am stat de vorbă cu foarte mulți dintre ei. Am strâns, în urma discuțiilor, gânduri cât pentru o viață și nu tocmai plăcute. Tăișul cuvintelor folosite pentru descrierea unor oameni de către alți oameni mi-a pătruns adânc în suflet: ”murdari”, ”hoți”, ”ciorditori”, ”infractori”, ”needucați”, ”indieni” sunt doar câteva dintre ele. 

Oameni buni, pe meleagurile noastre sfinte și bune, au existat oameni care au chinuit alți oameni doar de dragul avuției. Romii erau considerați obiecte mergătoare, erau puși la jug o zi întreagă, ca animalele, și puși să lucreze pământul boierilor. Erau bătuți și chinuiți. Romii erau duși la târguri și vânduți la bucată. Nimic nu era al lor. Romii sclavi erau proprietatea stăpânului, care dispunea de ei ca de orice alt bun, putând să îi cumpere sau să îi vândă, să-i dăruiască, să-i lase moștenire. Până și codul penal al anului 1818 din Țara Românească preciza că „Toți țiganii sunt născuți robi” și că „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.

Cam așa au existat strămoșii mei, căci nu au trăit cu adevărat, aproape 500 de ani.

La 20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“. A fost desființată robia romilor. Romii au primit atunci 10 galbeni de persoană și au fost obligați să se stabilească în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii.

Nu le-a fost ușor! Chiar dacă erau oameni liberi, în ochii celor din jur tot obiecte au rămas. Și așa s- a perpetuat ura față de romi și neacceptarea acestora ca oameni liberi și egali. 

Azi, comunități întregi de romi, de oameni, trăiesc printre gunoaie, șobolani și câini vagabonzi, adună fier vechi și bidoane ca să aibă ce pune pe masă. Mulți copii nu au văzut sau gustat vreodată o ciocolată, o înghețată. Ei trăiesc în case din resturi de cartoane, nailoane sau lemne.

Nu au nicio vină că s-au născut romi într-o societate cu mulți oameni care încă, din păcate, nu au învățat să fie buni, așa cum ne îndeamnă Iisus Hristos.

Sărăcia lor e mană cerească pentru unii, care profită, fără frică de Dumnezeu, de durerea acestor oameni și încasează zeci de mii, sute de mii de euro prin proiecte europene. 

Aceasta este crunta realitate pe care o trăiesc mulți, foarte mulți romi, nu cea din știrile cu palate, aur, infracțiuni și bogății ale unora, puțini, foarte puțini, dar care fac audiență. E crud, e trist că între promovarea unui copil rom crescut din cerșit, dar care merge la școală și are rezultate foarte bune și un bombardier cu lanțuri la gât, se alege partea mai rea.

Acolo unde vedeți rău și răutate puneți, oameni buni, puțină apă și dați-i voie să crească unui lăstar de bunătate. Fiecare pădure are uscăciuni, dar asta nu înseamnă că toată pădurea e uscăciune.

Tatăl meu a fost crescut din cerșit, dar ajutat de oameni, așa ca dumneavoastră, a mers la școală și s-a făcut inginer. În lipsa ajutorului viața lui ar fi fost grea.

Așa că eu vă îndemn să fiți buni cu cei din jurul vostru. Vă îndemn să cunoașteți oamenii înainte să îi judecați. Atunci când vă vine să aruncați în cineva cu o vorbă urâtă și grea, vă rog să vă opriți și, în schimb, să întindeți mâna să ajutați. Nu e deloc greu să fim buni, trebuie doar să fim, căci român sau rom, nu contează, important e să fii OM!