"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Podul.ro vă oferă noi informații privitoare la scandalul de proporții care cutremură USR Spania-Portugalia, una dintre cele mai importante filiale USR din Diaspora, după ce nu mai puțin de 67 de membri și-au dat demisia, zilele trecute, manifestându-și nemulțumirea față de direcția în care se îndreaptă USR în contextul recentei demisii a lui Dacian Cioloș.
Podul.ro a vorbit în exclusivitate cu medicul Alin Bloju (stabilit la Madrid), simplu membru USR și fost secretar general al filialei Spania-Portugalia (din partea PLUS), care dezvăluie adevăratele motive ce au generat valul de demisii din cadrul organizației.
Mai mult chiar, așa cum veți afla din cele ce urmează, Alin Bloju lansează o serie de acuzații extrem de grave la adresa triumviratului aflat în prezent la conducerea USR (Barna-Ghinea-Drulă) atrăgând atenția la, cităm întocmai, ”furturile”, ”fraudele”, ”abuzurile”, ”derapajele” și ”dictatura” Echipei Barna.
(Medicul Alin Bloju / sursa foto: contul Facebook)
Podul.ro vă prezintă în integralitate clarificările și acuzațiile medicului Alin Bloju:
”De la bun început, vreau să punctez un aspect esențial pentru mine: am tăcut, câteva zile, analizând problema și întorcând-o pe toate fațetele, întrucât mă doare foarte mult că lucrurile pe care urmează să le spun ar putea fi interpretate ca un atac la adresa USR – lucru grav și motiv de excludere –, însă sunt cât se poate de conștient că, dacă aș continua să tac și să las lucrurile așa cum sunt, ar fi un lucru și mai grav din punct de vedere moral decât răstălmăcirile unora. Așa că aleg să spun tot ce am de spus, fiindcă îmi repugnă dintotdeauna ipocrita indolență românească de genul ‹capul plecat sabia nu-l taie›. Precizez că acea excludere, care probabil că mi se pregătește, nu m-ar mișca mai mult decât eventuala demobilizare a unor colegi care poate că încă mai luptă pentru dreptate.
Dar nici nu pot lăsa situația așa cum este pentru că mi-aș nega de la un capăt la altul tot ceea ce am spus și am susținut de când activez în spațiul public: e nevoie de implicare activă și de rostirea publică a adevăratelor probleme, indiferent de consecințe, fiindcă altminteri nu vom fi niciodată apți să soluționăm nimic. În acest sens, desosebit de important este să nu ne mințim pe noi.
Ieri am fost din nou denunțat pe Facebook de Echipa Barna, pentru a nu știu câta oară. De la Congres (2-3 octombrie) încoace sunt blocat de ei în mod sistematic. Unii ar zice că ‹mi-am căutat-o cu lumânarea›. Păi, ce ar fi trebuit să fac? Să tac și să plec capul, indiferent de neregului, de abuzuri, de furturi? Dar nici măcar nu am vorbit aplicat despre toate acestea, fiindcă oricum tot ce spui e interpretat de talibani drept un ‹atac›.
Acum iată că am ajuns într-o situație mai mult decât jenantă, și asta chiar sub umbrela partidului ‹cel mai corect› și cel mai plin de ‹oameni noi în politică›. Cum a fost posibil să ajungem aici?
Pe parcursul anului 2020, câțiva din PLUS ne-am dat seama că în USR lucrurile nu erau deloc cum păreau. Am trecut cu vederea semnele și chiar o serie de derapaje, întrucât chiar ne-am dorit să contruim împreună o alianță cât mai solidă, sperând că situația se va schimba în bine. Am crezut că trebuia doar să armonizăm parcursul relativ bun al USR cu numeroasele platforme civice care au alcătuit PLUS, la sfârșitul anului 2018. Din păcate, odată intrați în politică, mulți ne-am dat seama că ceea ce prima în USR era încercarea de a acapara sub umbrela sa discursul și platformele civice ale PLUS, prin asta vizându-se, evident, eliminarea unui concurrent care vizează aceeași nișă electorală.
În vara lui 2020 – deci târziu, foarte târziu pentru a mai putea opri fuziunea –, aproape toți cei din PLUS am ajuns la concluzia de acum: USR-ul este la fel ca toate celelalte partide sistemice și baroniale din România. Cum trecerea la această concluzie a fost una progresivă, cei mai mulți dintre noi au votat fuziunea, crezând sincer că ‹însurătoarea› cu USR-ul era un lucru pozitiv, chiar dacă de acolo ne veneau semnale contradictorii, cele negative fiind relativ răzlețe, însă pe măsură ce trecea timpul acestea au devenit din ce în ce mai evidente, mai prezente.
Toți am crezut și am sperat că cei din vârful PLUS știau cum să negocieze acea fuziune – nici nu ne-a trecut prin cap că USR nu va pune în practică acordul de fuziune, deși inițial aceasta ar fi trebuit să confere poziții și prerogative împărțite în mod egal între aliați. Situația mă duce cu gândul la cele spuse de un respectabil coleg proaspăt demisionar: ‹Ni s-a spus că amândoi (USR și PLUS – n. red) își vor vinde casele, dar după fuziune am ajuns la concluzia că doar PLUS-ul și-a vândut casa, a dus zestrea la USR, iar acolo ni s-a zis ”Astea-s regulile, dacă le vreți, bine, dacă nu, acolo-i ușa!”›. Cele spuse de acest coleg sunt cât de poate de adevărate. Așa s-a petrecut totul.
Trebuie să spun că, în ceea ce privește Diaspora, semnele de dictatură au început cu mult timp înainte, prin suspendarea, lichidarea politică și nebăgarea în seamă a tuturor acelora considerați adversari direcți ai actualilor practic ‹câștigători›. Emanuel Stoica, Vlad Teohari, Gabriela Mirescu, Sorin Jianu, Daniela Herring sunt doar câțiva oameni cu prestanță (dintre mulți, mulți alții), care, în diverse forme, au fost ba suspendați, ba scoși ‹din pix› de pe listele de la parlamentare, ba li s-au luat din prerogative, fiind astfel forțați să se zbată ca peștele pe uscat în timp ce erau arătați cu degetul ca dușmani ‹de clasă›, precum în vremurile pe care le consideram de mult apuse.
A se lua în considerare și faptul că sancționații nu au avut parte de un arbitraj corect, pentru că acele comisii interne de arbitraj erau controlate direct sau indirect chiar de cei care au administrat sancțiunile. Unii s-au adresat mai apoi justiției și au câștigat procesele, dar tot nu au fost repuși în funcție de către Echipa Barna.
Semnalele cele mai negative au devenit din ce în ce mai accentuate odată cu pregătirea Echipei Barna de acaparare a puterii la nivelul întregului USR (nu doar la nivelul Diasporei, unde Barna și ai lui erau clar minoritari). Folosindu-se de multiple tertipuri, cei înregimentați în echipa amintită au reușit fie să-i îndepărteze încet-încet pe toți cei considerați ‹nu de-ai noștri›, fie să le reducă progresiv prerogativele. În acest sens a fost ultilizat până și Departamentul de resurse umane, care admitea noi membri numai dacă veneau pe o filieră de ‹încredere›, în același timp blocând admiterea altora, care nu veneau prin ‹îndrumare›. Toate angrenajele acestea au funcționat ca la carte. Urmarea o vedem cu toții în sondajele de opinie (și nu numai), USR prăbușindu-se alarmant.
Tertipurile și metodele la care a recurs Echipa Barna au fost mai mult decât înfricoșătoare pentru ceea ce ar trebui să reprezinte un partid democratic într-o țară democratică: membri falși, furt de identitate, fraudă electorală ș.a.m.d.. Iar când comisia electorală – paritară, fiindcă a fost alcătuită și din reprezentanți foști PLUS, dar și din USR-iști – a dat verdictul, în unanimitate, că alegerile au fost viciate, cei din Echipa Barna au blocat auditul membrilor, au blocat logos-urile de pe platforma Zeus, unde s-au desfășurat alegerile online pe Diasporă, pentru a-i acoperi pe cei care au fraudat scrutinul. Aceste realități au ajuns și în Biroul Național, dar majoritatea aparținea Echipei Barna și s-a dovedit complice, principalii responsabili pentru toate acestea fiind Barna-Ghinea și Drulă. Toți din USR știu prea bine despre ce scriu eu aici. Toți, chiar daca ies în presă și la TV spunând verzi și uscate.
Ultimele detalii ale acestui joc perfid pus în scenă de Echipa Barna au început să iasă la iveală în momentul în care Dacian Cioloș și-a manifestat intenția de pune în lumină aceste fraude, furturi și derapaje de neacceptat. În momentul în care a fost blocat, funcția lui fiind, în aceste împrejurări, o formă fără fond, Dacian Cioloș i-a anunțat, elegant: ‹Aici vă las!›
Așadar, să o spunem pe șleau: nu a fost vorba despre așa-zise neînțelegeri și contre între foști oameni din PLUS și actuali oameni din USR, nu, nici pe departe, a fost vorba de furt, de hoție, de încălcarea legilor țării. Și, din nefericire – asta e cea mai mare durere – e vorba și de o nedreaptă bătaie de joc la adresa acelei părți a populației României care chiar mai spera că USR nu e un partid la fel ca toate celelalte”.
