Rafale de mitralieră în Banatul Montan. Cum au fost arestați partizanii Petru ”Dragu” Grozăvescu și Ioan Popeți. Necunoscuta poveste a lui taica Dragu

În fatidica noapte de 7/8 februarie 1949, Securitatea declanșează trei operațiuni cu scopul lichidării grupurilor de partizani din Banatul Montan (detalii AICI și AICI). Cea de-a treia acțiune a avut loc în zona satului Globu-Craiovei, securiștii reușind, în urma unui schimb de focuri, să-i aresteze pe partizanii Grozăvescu Petru zis ”Dragu” (foto stânga sus) și Popeți Ioan (foto dreapta sus / sursa ambelor: Dan-Nicolae Nicorescu). 

Securiștii au aflat locația prin tortură și i-au luat ca din oală, raportul de forțe fiind edificator pentru această încleștare – 10 securiști împotriva a doar 2 partizani surprinși în puterea nopții. În urma operațiunii a fost arestată și gazda luptătorilor anticomuniști – Paraschiv Andrei –, dar și un curier al grupului – Ilie Orza. 

Cercetător al partizanilor bănățeni, teregoveanul Dan-Nicolae Nicorescu prezintă filmul acestei acțiuni pe pagina de Facebook Rezistența Anticomunistă din Banat: 

”Una din cele trei operațiuni desfășurate de Securitate în noaptea de 7/8 februarie 1949 a fost acțiunea din zona Globu-Craiovei, aceasta vizând capturarea grupului condus de partizanul Grozăvescu Petru zis ‹Dragu› împreună cu Popeți Ioan, gazda acestora, Paraschiv Andrei, și unul dintre curierii grupului, Ilie Orza – așa cum reiese din Raportul Comandamentului Unic Timiș nr. 30 155 din 9 februarie 1949 (ATMT, Fond ‹P-CS›, dosar nr. 64, vol. 3, f.183-189).

Metoda aplicată de Securitate prin aplicarea torturii, raportul de forțe (un pluton de securiști contra a doi partizani), precum și faptul că partizanii au fost luaţi prin surprindere, din păcate, și-au spus cuvântul.

În baza informațiilor obținute, Securitatea află că în preajma satului Globu-Craiovei se adăpostește grupul condus de Grozavescu Petru zis ‹Dragu›, luptător care inițial a făcut parte din grupul de partizani condus de avocatul Spiru Blănaru, până când a trecut sub comanda comandorului Petre Domășneanu. 

Astfel, Securitatea, cu un efectiv de 10 oameni înarmați, luați din plutonul 1/Compania 3 Iablanița, se deplasează în jurul orei 02.00 către sălașul lui Paraschiv Andrei, locul în care se adăposteau cei doi partizani –  Grozăvescu Petru și Popeți Ioan, acțiunea fiind condusă de sublocotenentul de Securitate Giuchici Rista, ajutat de sublocotenentul Teodorescu și plutonierul major de Securitate Cristici Dumitru.

Ajunși la locația exactă, au încercuit sălașul, după care, sublocotenentul de Securitate Giuchici, însoțit de sublocotenentul Teodorescu și plutonierul-major șef Nicolae Ion, obligă călăuza să bată la geamul sălașului și să îl cheme pe proprietar afară, rezultatul fiind cel așteptat.

În acel moment, în sălaș se mai aflau o femeie și o fetiță, iar partizanii au încercat să fugă, Securitatea deschizând foc asupra lor.

Primul care a fost nevoit să se predea a fost Grozăvescu, iar Popeți a tras focuri de armă din podul sălașului, după care s-a asuns într-o groapă făcută sub pat, predându-se și acesta după rafalele de focuri trase de Securitate.

La încheierea acțiunii au fost capturate:

– 1 pistol mitralieră cu 2 încărcătoare pline, 1 pistol automat Steyer cu 1 încărcător plin, 1 pistol Beretta2 (armament deținut de Grozăvescu);

– 1 armă militară, 1 bandă cu 50 de cartușe de mitralieră Z.B., 100 de cartușe de armă rusească și 1 grenadă ofensivă (armament deținut de Popeți Ioan);

După ce acțiunea s-a încheiat, Securitatea a ridicat din satul Globu-Craiovei și pe Ilie Orza, acesta fiind acuzat pentru tăinuire, găzduire și curierat al grupului condus de Grozăvescu.

Un alt detaliu consemnat în documente este și faptul că Securitatea a înregistrat o pierdere – sergentul Cojocaru Gheorghe – care a fost împușcat din imprudență de către caporalul Lăcătuș Ioan.

Pentru a se cunoaște adevărată istorie, neplăcută unora, dar râvnită de mulți, o istorie care trezește conștiințe, vă prezentăm un fragment dintr-o descriere amănunțită pe care o avem de la profesorul Filon Verca. Citez:

‹Primul război l-a prins în vârsta de armată, dar el, care umblase la oraș, să învețe o meserie, știa că dincolo de Carpați erau frați de același sânge cu el, că Dumnezeu nu-i va îngădui să ridice arma împotriva lor. A fugit de-acasă să nu-l înroleze în armată. A trăit câtva timp la pădure, dar cum jandarmii unguri îl căutau de zor, a hotărât să treacă munții. A ajuns la București. Cum avea o meserie, era rotar, și-a găsit repede un rost. Aici a cunoscut pe viitoarea soție, «baba» de azi, cum o chema el, cu care s-a căsătorit. Într-o zi l-a prins dorul de satul lui, așezat pe coama muntelui și s-a dus să-l mai vadă o dată.

Nu știu, l-a cunoscut cineva sau l-au surprins jandarmii în patrulare, destul că iată-l din nou sub focul ungurilor. A fugit și s-a ascuns sub scocul morii, sub roata mare. Când jandarmii au ajuns aici, el s-a dat la fund, așteptând să treacă pericolul. După câtva timp au plecat, lăsând o santinelă pe loc să-l prindă când s-o arăta. A stat așa în scocul morii trei zile, doar ochii și gura pentru respirație ieșeau din apă, printre lopețile roții. Norocul lui era că pe vremea aceea alimentele fiind rare, în tot acest timp, nimeni n-a adus cucuruz la moară, să-l macine. Dacă roata cea mare, de vreo patru metri pe diametru, se punea în mișcare, sub presiunea apei în cădere pe lopeți, bătrânul n-ar mai fi ieșit niciodată viu din scoc, ar fi fost zdrobit. După trei zile sentinela a plecat, crezând că a scăpat pe altă parte a morii. Moșul s-a îmbolnăvit grav. A luptat săptămâni întregi contra morții. Plămânii fuseseră grav atinși. Nimeni nu mai credea în vreo minune. L-au salvat ai lui, dar mai mult voința lui de fier de-a regăsi dușmanul, să-i plătească.

Anii au trecut de-atunci cu grămada, taica Dragu, haiducul, cum îl numeau toți pe vremea aceea, s-a întors acasă și s-a stabilit la Caransebeș, să-și crească copiii›.

La redactarea prezentului material au fost utilizate următoarele surse:

1. ”Rezistența Anticomunistă din Munții Banatului în documente”, selecția documentelor și îngrijirea ediției – Miodrag Milin, Fundația Academia Civică, București, 2000, Editor: Romulus Rusan;

2. Adrian Brișcă, ”Rezistența Armată Din Banat”, Vol. I 1945-1949, Institutul Național Pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004;

3. Filon Verca, ”Parașutați în România vândută”, Editura Gordian, Timișoara, 1993”.