Tragica și neștiuta poveste a lui Ioan Banda, partizanul singuratic: a fost împușcat și decapitat după 15 ani de rezistență, în ’62, iar capul a fost trimis șefilor Securității. Ultimul partizan martirizat în România

Pagina de Facebook Rezistența Anticomunistă din Banat reușește un fapt cu adevărat remarcabil, prin strădania lui Dan Nicolae Nicorescu, cercetător neobosit al partizanilor bănățeni: ne dezvăluie chipul neștiut al unui martir uitat. 

Este vorba despre teregoveanul Ioan Banda (”Meilescu”) – foto sus –, al cărui destin emană nu doar un tragism de neînchipuit, dar și multă demnitate, lumină.

Potrivit puținelor mărturii existente, Ioan Banda s-a numărat printre primii componenți ai unui grup înarmat din Rusca-Teregova ce se pregătea să lupte pentru schimbarea regimului. Banda a luptat alături de partizanii conduși de colonelul martir Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale, și după moartea în luptă a colonelului, în februarie 1949, a rămas cu supraviețuitorii grupării, sub coordonarea lui Ion Duicu. 

După o vreme a ales să fie pe cont propriu, rămânând însă în cele mai bune legături cu partizani. Trăia retras, pe la bordeiele din împrejurimile Teregovei și Cornerevei, retrăgându-se în adăposturi săpate în munte când prigoana Securității s-a intensificat. 

Ioan Banda – partizanul singuratic – nu a fost prins niciodată de Securitate, deși s-au depus multe eforturi pentru asta. Potrivit mărturiilor fiului său, avea să fie împușcat în 1962, după 15 ani de rezistență, ceea ce înseamnă că Ioan Banda a fost ultimul partizan din România care a fost lichidat. Aceeași sursă susține că partizanul a fost împușcat de doi băștinași din Cornereva, care l-au decapitat și i-au ascuns corpul, acesta nefiind recuperat nici până în zilele noastre. Capul ar fi fost trimis șefilor Securității, asasinatul fiind premiat. 

Dan Nicolae Nicorescu prezintă și fragmentele din studiul cercetătorului Ion Hurtupan, ”Rezistența Armată în Caraș-Severin (1944-1958)”, Editura Timpul, Reșița, 2000, care fac referire la tragicul destin al lui Ioan Banda, partizanul singuratic: 

”Ion Banda (Meilescu) din Rusca-Teregova a fost unul dintre partizanii care au luptat alături de colonelul Ion Uță și apoi, după moartea colonelului, a rămas împreună cu partizanii conduși de Ion Duicu, de care se desparte, după o vreme, pe motivul că aceștia erau foarte aspri în pedepsirea comuniştilor, activiștilor și trădătorilor. 

Între el și partizani au rămas totuși relații de prietenie și nimeni nu l-a supărat cu ceva. Trăia retras pe la sălașele sătenilor din Rusca-Teregova și Cornereva. Când urmăririle au devenit mai intense, s-a retras în bordeie săpate în munte.

Dl. Petru Gherga, susținător al grupului Uță, ne spunea că Ion Banda fusese unul dintre primii componenți ai grupului înarmat alcătuit, în 1946, din peste 20 de persoane, în Rusca-Teregova, ce se pregătea să lupte pentru schimbarea regimului comunist prin forță.

Ion Banda, partizanul singuratic, n-a fost prins niciodată de Securitate, deși, pentru asta, s-a recurs la ‹evadarea› lui Gavrilă și la ‹expediția› lui Nicolae Ciurică la Cheile Corcoaiei.

Fiul său (Ion Banda jr.) spune că Ion Banda a fost împușcat în 1962, după 15 ani de rezistență, fiind ultimul partizan din România care a fost lichidat. Faptul a fost posibil prin trădarea a doi cornerevinți (Dumitru Histălot și Ciontu), dintre care unul a fost condamnat la 5 ani, pe care i-a făcut la Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

Se zice că, după ucidere, Ion Banda nu a avut parte nici măcar de un mormânt. Peste trupul decapitat fuseseră trase doar nişte crengi iar capul a fost trimis mai marilor Securității, așa cum fusese trimis și capul lui Sfîrloagă. Era, într-adevăr, ultimul cap de bănățean căzut în Caraş-Severin”.