"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În timp ce Iranul a ajuns la momentul la care ar putea fabrica arme nucleare, datorită gradului mare de purificare a uraniului atins în fabricile sale de prelucrare, Israelul lasă să se înțeleagă că loviturile aeriene pentru distrugerea acestora pot avea loc în orice moment.
Intenția regimului de la Teheran de a distruge Israelul a fost declarată de prea multe ori, în zeci de ani, ca să nu fie luată în serios în cazul în care Iranul obține arma nucleară, iar menținerea trupelor iraniene în apropierea granițelor Israelului, în Siria și Liban, arată cât de prezentă este amenințarea iraniana pentru israelieni.
Pe fondul acesta, faptul că cele două țări inamice au un mare partener comun apare destul de greu de înțeles. Și Israelul și Iranul au legături foarte strânse cu China, în primul rând economice, și ambele dețin puncte importante în rețeaua de transport la nivel global pe care Beijingul vrea să o dezvolte pentru a-și atinge obiectivul de a ajunge prima putere economică a lumii. Tel Avivul are o istorie lungă a relațiilor economice cu Beijingul – detalii AICI – în ultimii zece ani companiile chineze de stat fiind foarte prezente în marile proiecte de infrastructură israeliene, cum ar fi calea ferata Tel Aviv Light Rail și tunelul Gilon, realizate de China Railway Construction Company, care a participat și la realizarea tunelului Carmel.
Pe lângă acestea, portul nou din Haifa, în valoare de 1,7 miliarde dolari, construit și administrat de compania Shanghai International Port Group, deținută și ea de statul chinez, reprezintă altă mare investiție chineză în infrastructura israeliană, care arată nivelul înalt al legăturilor economice și nu numai dintre cele două țări. China este și una dintre cele mai mari importatoare a mărfurilor israeliene, în special a produselor de înaltă tehnologie – detalii AICI.
În același timp, China este cea mai mare importatoare a petrolului iranian, la un volum atât de mare încât a permis creșterea economică a Iranului de anul trecut, în ciuda tuturor sancțiunilor economice impuse de Statele Unite, a crizei economice mondiale și a pandemiei care a lovit greu populația iraniană.
Importurile de petrol și de produse chimice din Iran au putut fi susținute numai prin nerespectarea sancțiunilor impuse de organismele internationale și de Statele Unite, transporturile cu produse iraniene fiind de cele mai multe ori făcute discret, dar nelipsind nici cazurile în care vapoarele Iranului care se îndreptau către porturile Chinei au lăsat să se știe, în acord cu autoritățile chineze, că încalcă sancțiunile impuse Teheranului.
În cadrul acordului de cooperare pe 25 de ani dintre China și Iran, încheiat anul trecut, urmează să fie construit un port chinez pe coasta iraniană, la Chabahar, o locație strategică deosebit de importantă în regiune, aflată pe ruta către celălalt port al Chinei din Haifa, Israel.
China este și o mare exportatoare de armament de înaltă tehnologie în Iran, începând de la războiul de 8 ani dintre Iran și Irak din anii '80, dar și o parteneră pentru exerciții militare navale cu marina militară iraniană, ultimul de acest fel având loc anul acesta între 18 și 20 ianuarie, în Golful Oman – detalii AICI.
Israelul a fost acuzat în câteva rânduri că a exportat înaltă tehnologie atât armatei cât și poliției Chinei comuniste – detalii AICI.
Este de înțeles că, dincolo de beneficii economice, Israelul dorește să păstreze relațiile cu China pentru a putea influența, atât cât e posibil, relația țării comuniste cu Iranul, care are cel mai mare pericol pentru Israel. Dar parteneriatul Israelului cu China a fost semnalat ca fiind periculos din punct de vedere militar, pentru Statele Unite cel puțin, prin găzduirea unui important cap de pod pentru armata chineză la Marea Mediterană, cât și principiale, în condițiile în care China și țară cunoscută. pentru politicile sale genocidare dar și pentru faptul că eo mare inamică a lumii libere.
