Rusia, adevărata stăpână a R.Moldova. Transnistria, cuțitul criminal ce așteaptă să fie înfipt în spatele României și al Ucrainei

Așa-zisa „Pridnestrovie” – termen inventat în subsolurile KGB-ului (de altfel, tot KGB-ul a inventat și limba moldovenească și națiunea moldovenească alta decât cea română) – este opera imperiului rus. În „pașaportul” ei, plin de sângele basarabenilor care s-au ridicat în apărarea neamului, stă aplicată ștampila cu inscripția: „Made in Russia”.

Acest adevăr a fost enunțat, în anul 2001, de către Ghenadii Selezniov, fostul președinte al Dumei de Stat. El a declarat, cu multă mândrie imperială: „Noi am declanșat războiul de la Nistru din 1992, pentru ca Republica Moldova să nu se unească cu România”.

Imperiul rus, fie țarist, sovietic sau putinist, niciodată nu a întreținut teritoriile ocupate. Din contra, a extras de acolo tot ce se putea mai mult: resurse umane, produse alimentare (grâu, porumb, carne, unt, legume, fructe, vin etc.), resurse naturale (petrol, gaz, diamante, zăcăminte etc.). Vorba rusului: la urma urmei, nu a „eliberat” ca să muncească și să-i întrețină pe alții!

Cu așa-zisa Transnistrie, Kremlinul a găsit o formulă diabolică, astfel ca acest teritoriu, ocupat în 1992, să fie întreținut chiar de către Republica Moldova. A inventat o „schemă”, care stă bine în picioare până în prezent. Niciuna dintre guvernările antiromânești de la Chișinău, nici cea pretins „europeană” de azi, nu a îndrăznit să dezmembreze „schema”. De ce?

Cum funcționează „schema” rusească concepută în anul 1992?

Ea se bazează pe trei piloni economici, care au menirea să întrețină regimul separatist de la Tiraspol: Centrala de la Cuciurgan, Uzina metalurgică de la Râbnița și concernul „Șerif”. Activitatea acestor trei „rechini” a fost organizată astfel încât să asigure existența enclavei moscovite, așa-zisa „Pridnestrovie”. Și nu oricum, dar din contul populației de pe malul drept al Nistrului! Neverosimil, dar adevărat! Și acest lucru derulează fără întrerupere de aproape trei decenii! Astfel, Moscova nu alocă bani din bugetul Federației Ruse pentru întreținerea teritoriului ocupat de la R.Moldova, teritoriu care îi asigură staționarea trupelor militare și un cap de pod strategic amplasat în adâncul Europei, în spatele Ucrainei și în coasta României. Dar, dincolo de interesele geopolitice ale Rusiei, se pot vedea și haitele de șacali și hiene îngrămădite să devoreze resturile animalului din capcană, resturi care se ridică la zeci de miliarde de dolari. Accentuez, din start,  că „schema” FSB-istă a fost posibilă doar cu participarea nemijlocită a guvernanților de la Chișinău. Pe parcursul celor 30 de ani, pornind de la Lucinski și continuând cu Voronin, Plahotniuc, Filat, Dodon -- toți aceștia, și alții pe lângă ei, s-au regăsit în „schemă” și au participat activ la împărțirea „prăzii”.

Centrala de la Cuciurgan

Independența energetică este vitală pentru orice stat, darămite pentru R. Moldova. Pentru asigurarea ei, în lipsa resurselor interne, trebuie să ai conexiune la trei surse sigure. De 30 de ani se păstrează doar o singură conexiune! De ce? 

La centrala de la Cuciurgan,  bandiții separatiști produc energie electrică, care este vândută R.Moldova. Pentru producerea ei, în alte timpuri, s-a folosit cărbune, iar de mai mulți ani se folosește gazul natural. 

Personal, am intuit existența unei „scheme” incipiente încă în îndepărtatul an 1998. Fiind în funcția de viceprim-ministru, am descoperit că o parte din banii pentru energia electrică erau transferați din buget direct la minele de cărbune din Ucraina. La ședința Cabinetului de miniștri, am întrebat: „De ce banii se duc la administrația minelor? Cunoaște Guvernul cât cărbune se consumă pentru producerea unui kWt?” Poate că dl Ion Sturza își mai amintește că atunci, în urma întrebărilor mele, am fost înlăturat imediat de la luarea deciziilor. 

La finele secolului XX, „schema” a fost perfecționată, trecându-se la utilizarea gazelor rusești. La indicația stăpânului, președintele Lucinski începe să promoveze conceptul confederativ de stat comun (Transnistria+R.Moldova). Criminalii, care au ucis copiii moldovenilor în 1992, peste epoleții pătați de sânge, îmbracă haina de demnitari de stat la Tiraspol și intră liber în instituțiile de la Chișinău, dezvoltând o rețea coruptibilă, capabilă să implementeze „schema complexă”. Clanul mafiot Chișinău-Tiraspol se constituie în „statul comun”, pune în aplicare planul serviciilor secrete rusești ca întreținerea deplină a Transnistriei să fie făcută de populația din dreapta Nistrului, iar clanului, oferindu-i-se  dreptul să fure sute de milioane. Mai pe scurt, Rusia furnizează gaze pentru producerea energiei electrice, aceasta este livrată pe malul drept al Nistrului, populația și agenții economici plătesc pentru ea, banii sunt transferați la Cuciurgan, iar de acolo, o parte din ei, ajung direct în bugetul separatiștilor de la Tiraspol! Altă parte, cea a Cezarului, este împărțită între „demnitarii” de la Moscova, Chișinău și Tiraspol. În consecință, astăzi, datoria pentru gaz a Transnistriei se apropie de 8 mlrd.(!) de dolari, datorie pusă tot pe umerii populației de pe malul drept al Nistrului. Astfel, Moscova nu mai are nevoie să trimită bani la Tiraspol pentru a întreține acest regim secesionist. El este întreținut chiar de către de Guvernul de la Chișinău, din banii contribuabililor basarabeni, români și europeni! 

Mai adaug că prin semnarea ultimului acord cu „Gazprom” de livrare a gazului, R. Moldova și-a pecetluit soarta pentru următorii 5 ani, iar Moscova și-a asigurat vitalitatea „schemei complexe” pentru același termen. Conducta de gaz Iași-Chișinău va degrada și va ajunge să fie doar o țeavă ruginită…care s-ar putea să ajungă ca fier vechi la…Uzina metalurgică de la Râbnița.

Uzina metalurgică de la Râbnița

Își desfășoară activitatea după aceleași principii ca și Centrala de la Cuciurgan. Gaz ieftin, neplata impozitelor, dublă sau triplă evidență contabilă, milioane de dolari în numerar (cash), concurență neloială. 

Unde pleacă banii? În primul rând, este întreținut regimul rusesc  de la Tiraspol, în al doilea rând –  probabil, peste 500 de milioane de dolari fără evidență contabilă se repartizează „rechinilor” de la Moscova, Chișinău, Tiraspol. Orice investigație minoră  ar arăta ceea ce se cunoaște de mulți ani – Uzina metalurgică este un incubator imens de corupție, de monopol și perturbații economice, cu capacități uriașe de a corupe demnitarii de stat și instituțiile constituționale din țările din regiune. Cu ea nu poate concura nicio altă uzină de același profil din statele învecinate. Întreprinderea de stat „Metalferos” a fost parte a „schemei”. Fără fierul uzat, colectat pe malul drept și importul materiei prime din afara R. Moldova, uzina ar da faliment în săptămâni numărate. Statul vecin, Ucraina, care a susținut în 1992 regimul separatist de la Tiraspol, după ce „a beneficiat” de ajutorul „frățesc” în Crimeea, în anul 2014, a înțeles, în sfârșit, că Transnistria este o enclavă rusească, un focar de instabilitate, o regiune care poate ataca în orice moment regiunea Odesa. Pentru a limita activitățile ilegale ale acestei enclave, ea a impus restricții, curmând importul de fier uzat de pe teritoriul său. Dar a venit P. Filip, scula lui Plahotniuc, cu scrisoare la Kiev și a ridicat interdicția. La indicația cui a făcut acest lucru?

Uniunea Europeană, conștientă că regimul banditesc de la Tiraspol este sursa de instabilitate regională, a inclus R. Moldova în lista statelor în care nu poate fi exportat fier uzat din Europa. Astfel, unica uzină de topire a metalului din regiune era pusă la respect. 

Dar, ca și pe timpul lui Plahotniuc, descoperim o adresare deocheată a guvernului PAS către Uniunea Europeană de excludere a R. Moldova din lista neagră. La indicația cui a făcut acest lucru? Poate a venit timpul să se vorbească despre corupția geopolitică, pe care o practică guvernările de la Chișinău, înșelând UE, SUA și România? 

Această inițiativă favorizează exclusiv Uzina metalurgică din stânga Nistrului. „Metalferos” este pe butuci, dar „schema” de colectare a metalului uzat a trecut direct în mâinile celor de la Râbnița, prin intermediul  „BPM-Trading SRL”. Dacă Uniunea Europeană ridică interdicția, Moscova își va freca palmele de bucurie. Uzina va prospera, regimul separatist va dăinui, bandiții miliardari vor huzuri… Vor exista  suficienți bani pentru a alimenta corupția, a „hrăni” separatismul și pentru a umple buzunarele „marilor corupți” de la Moscova, Chișinău, Tiraspol și, posibil și a unor șroideri de la Berlin. 

Concernul „Șeriff”

O caracatiță geopolitico-criminală creată pentru a întreține regimul rusesc de la Tiraspol, dar și pentru a umple buzunarele criminalilor fără frontiere. Concernul a fost creat brutal, grosolan,  strivind orice concurent. Din start a fost conceput ca un monopolist absolut. Astăzi deține controlul la tot ce se importă și se exportă din regiune, fără a achita vreo taxă. De la importul de benzină și motorină până la exportul de fructe și legume, concernul „Șeriff” este „șeful”! 

Nicio guvernare de la Chișinău nu a reușit să se impună cumva astfel încât „Șeriff”-ul să fie adus în câmpul legal, și în primul rând să achite taxe și impozite. Cum a fost posibil? E limpede că în spate se află serviciile rusești. Dar totuși, pe anumite dimensiuni se putea de întreprins ceva. De exemplu, cum tranzitează teritoriul R.Moldova cisternele cu benzină și motorină fără ca să plătească accize, aducând pierderi la buget de peste un miliard de lei? 

Trei piloni pe care se sprijină „șandramaua separatistă”

Cei trei piloni sunt piloni esențiali pentru regimul banditesc și reprezintă baza de corupție a demnitarilor de pe ambele maluri ale Nistrului!

După anul 2014, când Rusia a ocupat Crimeea și două regiuni ucrainene, importanța acestui teritoriu al R. Modova din stânga Nistrului a crescut exponențial. Este ca un cuțit criminal, care poate fi oricând înfipt în spatele Ucrainei și a României.

Cunoscând aceste lucruri, ar fi firesc ca, folosind poziția Uniunii Europene și a Ucrainei, „șandramaua separatistă” să fie demolată. De ce acest lucru nu se  întâmplă?

Planul Kozak-2   

Odată cu debarcarea lui Dodon și sfârșitul „regimului Plahotniuc”, se impunea și schimbarea modului de comunicare a puterii cu alegătorul. Cu mare părere de rău, deciziile puterii continuă să fie ermetizate. Ori, un sistem democratic nu acceptă un astfel de comportament și, mai devreme sau mai târziu, el este taxat.

A fost spălată în două ape vizita lui Kozak la Chișinău și întâlnirea cu Maia Sandu. Cine, până la urmă, l-a invitat pe Kozak? Ce s-a discutat? A jalonat Moscova mai departe traseul R. Moldova?

Acordul de livrare a gazului de către „Gazprom” și azi este un mister. Dar, în condițiile în care populația plătește pentru gazul livrat, nu era cazul să se dea publicității clauzele acordului? Scuza cu „secretul comercial” nu rezistă. Vedem că, odată cu scumpirea lunară a gazului, revolta crește. 

O scrisoare secretă, care favorizează Uzina metalurgică de la Râbnița și implicit regimul banditesc de la Tiraspol, la fel, nu este ceva firesc. Răspunsul confuz al prim-ministrului a agravat și mai mult situația. 

Ion Sturza, expert pe horoscoape politice, declară că Maia Sandu a rezistat în fața unui plan Kozak-2. Să fie oare așa? Cazul cu Uzina metalurgică de la Râbnița arată cu totul altceva: se reface statul comun al FSB-istului Primacov, cu capitala la Tiraspol și cu teatrul de păpuși la Chișinău. Asistăm la planul Kozak-2 impus de Moscova prin intermediul Berlinului și a cancelariilor europene? Cetățenii moldoveni nu au nicio siguranță că planul Kozak-2 nu există, indiferent ce arată horoscoapele lui Ion Sturza…

Statul român

Unde se regăsește azi România în această bătălie geopolitică?  Nicăieri! Guvernele de la București continuă să meargă pe drumul trasat de către Moscova încă la începutul anilor 90. 

Statul român, dosindu-se în spatele „sentimentelor frățești”, continuă să trimită experți de paie la Chișinău și să acorde milioane de euro guvernărilor antiromânești din R.Moldova. Chiar dacă generozitatea Guvernului român a fost călcată în picioare sub podul de la Telecentru din Chișinău, modelul ineficient și risipitor de finanțare a statului moldovenist se perpetuează fără intervenții de substanță. 

Ajutând Republica Moldova, indirect, Bucureștiul ajută regimul secesionist rusesc din stânga Nistrului. O parte însemnată din banii contribuabililor români ajung în conturile de la Tiraspol! 

Pe parcursul celor 30 de ani, R. Moldova nu a întreprins nimic pentru a se debranșa de la Centrala de la Cuciurgan, de la conducta „Gazprom”-ului, de a pune la punct „Șeriful” și Uzina metalurgică de la Râbnița. R.Moldova rămâne dependentă și în continuare de stăpânul ei adevărat -- Rusia. Mai mult decât atât, mimează prietenia cu România și lasă să ruginească conducta Iași-Chișinău, cel puțin pentru următorii cinci ani.

O întrebare sacramentală: „De ce poporul român permite guvernelor de la București să pompeze bani pentru întreținerea statului antiromânesc din stânga Prutului?” 

(Valentin Dolganiuc, ex-viceprim-ministru, votant al Declarației de Independență față de imperiul rus)