Propagandă mârșavă a Ambasadei Rusiei în România: militarii români din 1941 - considerați ”acoliții criminali ai naziștilor”

Invitați, de lipsa de reacție a autorităților de la București, să persevereze în demersurile lor constante de denigrare a tot ceea ce înseamnă istorie românească, reprezentanții Ambasadei Ruse în România nu au scăpat un așa prilej generos precum Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, intoxicând spațiul public cu versiunile proprii și alterate ale memoriei colective. 

Pe 27 ianuarie, Ambasada Rusă a promovat pe pagina sa de socializare un articol publicat de subsidiara fabricii de dezinformare mediatică numită Sputnik, portalul Vești din Rusia, materialul făcând vorbire despre miile de civili care, conform unor invocate arhive FSB, ar fi fost împușcați în perioada 12-28 septembrie 1941 la Dubăsari Dubăsari.

Făcând referire la ”capturarea orașului de către trupele germano-române la 27 iulie 1941”, articolul promovat de Ambasada Rusiei se apleacă cu falsă pioșenie asupra ”victimelor crimelor de război ale hitleriștilor și acoliților acestora din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, în condițiile în care, de-a lungul timpului, nu a comemorat diplomatic niciunul dintre cunoscutele mascare comise de ”eliberatorii sovietici” împotriva populației românești din Basarabia și Bucovina de Nord, ocupate de sovietici în urma Pactului Ribbentrop – Molotov încheiat cu aliații lor naziști.

Istoricul ambasador Kuzmin nu a comemorat, de pildă, pe pagina de socializare a Ambasadei Ruse din România, nici Masacrul de la Olănești, de pe malul Nistrului, comis pe 23 februarie 1932 de agenții GPU și trupele de grăniceri împotriva a zeci de români care încercau să fugă din ”paradisul țăranilor și al muncitorilor”, nici crimele în masă de la Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, acolo unde „eliberatorii" roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre, nici măcelul de la Lunca, acolo unde, în data de 7 februarie 1941, peste 600 de bucovineni care încercau să treacă în România au fost secerați de mitralierele sovietice.

Pentru doctorul în istorie pervertită, Valeri Kuzmin, Masacrul din vara lui 1944, din Lagărul de la Bălți, acolo unde erau executați în medie, în fiecare zi, câte 30 de captivi din totalul de 40.000 de soldați români, 5.000 de soldaţi germani, 2.000 de soldați maghiari și numeroși militari cehi, slovaci ori croați, nu a existat. La fel cum nu au existat nici cele 71 de gropi comune săpate în vecinătatea lagărului, și în care au fost aruncați 2.361 de prizonieri români, germani și de alte naționalități, uciși de sovietici.

Nu în ultimul rând, cu siguranță că, în registrele mentale ale ambasadorului rus la București, ziua de 1 Aprilie nu figurează ca Ziua Naţională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor organizate de regimul sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, la fel cum nu figurează nici înfricoșătorul Masacru de la Fântâna Albă, localitatea bucovineană unde 3000 de români care încercau să părăsească ținutul invadat de ”eliberatorii” cu stea roșie în frunte au fost tocați fără milă cu mitralierele în prima noapte a lui aprilie 1941, fiind apoi aruncați în gropi comune. 

La fel de selectivă este memoria ambasadorului Rusie în România și când vine vorba de pogromurile sovietice anti evreiești declanșate de Stalin în URSS.