Cinismul progresului (prețuri & resurse)

Am ascultat azi, la radio, exlicația cuiva, în germană, dată prețului mare la energie. M-a uimit, de am rămas cu lingura în aer, când a spus, cu subiect și predicat, că astfel se va grăbi (beschleunigen) trecerea la energia câștigată din sursele alternative și ne vom elibera, în sfârșit, de cele fosile. Desigur, marile mutații ale istoriei sunt plătite la bază: războaie, falimentele economiei globale etc. În cazul dat, care nu este o fatalitate, știind ce salt uriaș au făcut prețurile din Țară, nu am putut să nu mă întreb:

– poate o societate fără rezerve financiare deosebite la nivelul populației, care trăiește la propriu de azi pe mâine, să își permită brusc un asemenea altruism față de natură?

– poate o decizie colectivă să fie aplicată indiferent de costul social?

– țin câteva conferințe internaționale și un manual de creștere economică la capătul căreia să poți investi în noile tehnologii?

– ideologizarea manifestă a ecologiei se impune prin agravarea diferențelor dintre Estul și Vestul UE, indiferent de consecințe?

– asemeni obligativității imunizării, noua obligație de a fi “verde” nu va fi comprimisă de reacțiile furioase ale bazei amintite?

– nu prevăd inginerii sociali că următoarele revolte anti-sistem vor culmina, simbolic, în dărâmarea unei eoliene, cauză generică a pauperizării?

– adică, înainte de a construi, nu distrugem prea mult? sau asta nici nu mai contează?

– să nu uităm: benzina se vindea la final de secol XIX și început de XX la farmacii; concluzia: înnoirea se face de la mic la mare, iar nu prin șoc; desigur, industria a făcut mașini electrice, becuri fără incandescență, aparatură care consumă puțin, pungi de hârtie și haine din plasticul adunat de prin oceanele lumii; foarte bine; toate acestea sunt aproape fără excepție încă scumpe și nici nu dau garanția că ar fi mai prietenoase cu mediul;

– plus o dilemă mai veche: ce pariu antropologic este acela în care deformăm după criterii de gen, educație, orientare etc. pe om exact în același timp când salvăm o familie de bursuci?

 – concluzia generală: de dragul întregului sacrificăm entuziaști părțile?

Curat progres!