A fost odată PNȚCD. Moștenirea lui Corneliu Coposu este schimbarea pentru care s-a murit în decembrie 1989. Schimbarea sistemului

La 8 ianuarie 1990, când se împlineau 117 ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, Tribunalul din București înregistra prima cerere de înscriere a unui partid: Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, sub președinția lui Corneliu Coposu. 

Cât a trăit, Seniorul a dus o luptă politică excepțională a cărei punct culminant s-a înregistrat după plecarea sa la cele veșnice. În 1996, când PNȚCD-ul a ajuns la guvernare! Cum spunea un veteran țărănist: ”Moartea lui Corneliu Coposu ne-a făcut campanie electorală!” 

Fără Senior însă, PNȚCD s-a prăbușit rapid sub rețelele securității care distrugea, în primul rând, opoziția. La înmormântarea sa, vechi comuniști și securiști, întreg prezidiul puterii neocomuniste, lăcrimau fericiți că scăpaseră de un om politic integru, neșantajabil, care le încurca din greu interesele. 

Corneliu Coposu a fost modelul. A fost excepția. Calitățile lui, într-o lume desfigurată de comunism și de pragmatism vulgar, în loc să apropie, au îndepărtat. Cum să existe cineva dezinteresat de funcții și de onoruri publice și, mai ales, de obținerea unei averi?! Într-o țară bombardată cu false valori, venerat de fideli (prea puțini) și recunoscut de adversari (prea mulți), Seniorul este considerat un exemplu de admirat, dar nu și de urmat. Câte legăminte nu s-au făcut la căpătâiul lui Corneliu Coposu? Ce oameni politici legitimați de Senior și-au ținut făgăduiala acelor clipe?! Cine???

An de an se fac simpozioane, concursuri, se publică volume, fotografii... Foarte bine, acțiuni necesare pentru cunoașterea și aprofundarea învățăturii personalității lui Corneliu Coposu. A-l reduce doar la nivelul unor exponate de muzeu înseamnă a face, inconștient bineînțeles, pe placul adversarilor lui. Spiritul Seniorului înseamnă în primul rând acțiunea politică. Moștenirea lui Corneliu Coposu este schimbarea pentru care s-a murit în decembrie 1989. Schimbarea sistemului. De 23 de ani, trag nădejde că mai sunt în țara asta oameni capabili să reactiveze segmentul politic reprezentat de PNȚCD-ul lui Corneliu Coposu. A motiva această absență prin butaforia politică din Bulevardul Carol I, sau prin orice alt argument care interzice politica activă, înseamnă a trăda spiritul lui Corneliu Coposu.