Un Crăciun Românesc în Basarabia ocupată

Azi am evadat în alt secol. Am evadat în copilăria mea de la începutul anilor ‘60, în Basarabia ocupată. 

Mi-am amintit foarte exact ce se petrecea în ziua de Crăciun. 

Eu am fost un copil fericit, care s-a bucurat din plin de dragostea bunicii. Mai mult decât atât, am locuit în casa bunicii. Am dormit împreună cu bunica lângă sobă! Ce poate fi mai dulce pentru un copil?

Ziua de Crăciun fusese transformată de către ideologii comuniști într-o zi ordinară, ca lumea să uite de ea. Dar, după cum se vede, n-a fost să fie. 

Data de 25 decembrie putea fi în orice zi a săptămânii. Elev fiind, mergeam la școală, iar acolo nici vorbă de sărbătoare. Chiar și vacanța de iarnă începea abia pe data de 30 decembrie.

Nu, bunica nu-și permitea o masă de sărbătoare în această zi. Rămase, de ceva ani, de una singură. Mai avea și pecetea de dușman al regimului de ocupație. 

Bunica mea era fenomenală! Ea păstrase un ritual deosebit pentru ziua de Crăciun și acesta se regăsea în fiecare an în casa bunicii.

În ziua de Crăciun, bunica fierbea grâu! Îl îndulcea cu zahăr și ne servea pe toți. 

Îmi amintesc cu emoții deosebite acele zile ale copilăriei mele. Veneam de la școală, iar pe masă era o farfurie plină cu grâu fiert, îndulcit cu zahăr. Era o farfurie ordinară, dar am impresia că avea o aură, care o făcea să fie deosebită.  

Acest ritual al bunicii în ziua de Crăciun a avut un impact deosebit asupra vieții mele. 

Era un ritual ROMÂNESC!

Basarabia a rămas să fie românească și datorită bunicii mele.