Lipsa unei politici naționale coerente, consecvente și clare favorizează implicarea în procesul de compromitere a statului a unor actori politici interni, susținuți fățiș și nestingherit de către factorul extern rusesc. Oricât de statalist sau proeuropean nu te-ai declara, lozincile politice triumfaliste nu valorează absolut nimic, dacă în prim plan nu este pus interesul național și capacitatea efectivă de a-l promova și proteja.
Oare încă 30 de ani ar trebui să treacă ca să înțelegem acest adevăr? Când e vorba de integritatea noastră teritorială nu poate fi vorba de ezitare și bâlbâială, în caz contrar rămânem în aceeași situație de captivitate și de subordonare intereselor Federației Ruse.
Cum altfel am putea defini implicarea directă, anticonstituțională și antinațională a lui Igor Dodon/PSRM și a mitropolitului Vladimir Cantarean în susținerea regimului separatist de la Tiraspol? Oare acest stat chiar nu are elementara capacitate să-și apare integritatea teritorială și să-i pedepsească pe cei care atentează deschis la ea, indiferent că este persoană din ierarhia politică sau religioasă?
Și de această dată factorul politic rusesc ignoră de o manieră sfidătoare existența Republicii Moldova ca entitate juridică internațională (în hotarele internațional recunoscute), tratând-o ca pe o elementară gubernie a Federației Ruse. Tocmai de aceea ambasadorul Moscovei la Chișinău Vasnețov își consacră majoritatea activității sale "diplomatice" în regiunea separatistă transnistreană. Plocoanele politice, dar și cele bisericești în fața separatismului transnistrean (rusesc) trebuiesc combătute atât moral cât și legal, altfel devenim ostaticii propriei noastre politici, fie aceasta chiar și una calmă.
Oare când vor ajunge și pe aici vremurile bune?