Mărturisitorul nepereche. A murit scriitorul Florin Constantin Pavlovici, fost deținut politic pentru 5 ani și autor al remarcabilului volum ”Tortura pe înțelesul tuturor”. Veșnica lui pomenire!

Mărturisitor nepereche al închisorilor și lagărelor de exterminare comuniste, delicatul și rafinatul domn Florin Constantin Pavlovici a plecat la Dumnezeu, astăzi dimineață, pe o ceață nebună, în jurul orelor 7.00. Era spitalizat la Fundeni. Nu a fost chinavirus. Decesul s-a cauzat unor complicații cardiace, istoricul afecțiunii fiind unul îndelungat, starea de sănătate a domnului Florin Constantin Pavlovici înrăutățindu-se considerabil de-a lungul ultimilor ani, timp în care a suferit și trei intervenții chirurgicale necesitate de o altă boală.

Am primit vestea în crucea de funingine a zilei, de la fosta deținută politică Niculina Moica, în timp ce mă aflam în toiul unui interviu cu fostul deținut politic Ilie Vasilescu. Ne-a înghițit o tăcere de cimitir. Ne-a înghițit un gol pe care știm prea bine că nimeni nu-l va mai putea umple vreodată, așa cum se întâmplă ori de câte ori un fost deținut politic pleacă într-o lume mai bună.

Apoi l-am telefonat pe domnul Alexandru Mihalcea, scriitor, fost profesor de limba franceză (pe care a învățat-o în pușcărie, printre ”politici”) și mărturisitor esențial al Gulagului românesc. I-am transmis condoleanțe, nu fără un tremur în glas, știind că a fost probabil cel mai bun și mai apropiat prieten al lui Florin Constantin Pavlovici, vorbind zilnic la telefon. Era devastat, se cunoșteau de-o viață, din facultate, din închisori și lagăre (adică alte facultăți), fiind uniți pentru totdeauna de uriașa prietenie a suferinței.

Nu am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul Florin Constantin Pavlovici, mereu mi-am dorit asta, citindu-i și recitindu-i cărțile, în special absolut extraordinara ”Tortura pe înțelesul tuturor”. Am comunicat în schimb cu domnia sa, recent, în urmă cu doar trei săptămâni, prin intermediul domnului Alexandru Mihalcea. Nu m-a mirat deloc când a refuzat categoric să îmi acorde un interviu despre perioada anilor de pușcărie politică, întrucât știam prea bine că, de-a lungul deceniilor, i-a refuzat la fel de categoric pe toți (scriitori/jurnaliști ș.a.m.d.) cei care i-au solicitat asta – nu s-a lăsat intervievat nici chiar de Memorialul Durerii. Era însă de datoria mea să încerc.

Se retrăsese total din viața publică de mai bine de 9 ani, nici înainte nu oferise interviuri. Era o fire extrem de sensibilă, de blândă, deosebit de interiorizată, așa că am înțeles cât se poate de clar când mi-a răspuns că nu dorea să-și mai răscolească amintirile acelor ani care i-au cauzat atâta durere și nenorocire. Mi-a transmis că asta i-ar face rău, adăugând că decizia de a nu acorda niciodată interviuri este veche și cât se poate de fermă. I-am mulțumit oricum și i-am retransmis întreaga mea admirație, prin intermediul aceluiași domn Alexandru Mihalcea, unul dintre cele două-trei persoane care comunicau în mod uzual cu dânsul. Și încă ceva, ceva ce m-a flatat teribil: domnul Florin Constantin Pavlovici mi-a transmis că îmi citea frecvent interviurile cu foști deținuți politici (abia îl terminase pe cel cu Ion Varlam) și articolele referitoare la memoria rezistenței anticomuniste.

Florin Constantin Pavlovici a fost arestat de Securitate în 1959, fiind torturat și bătut în anchetele demolatoare de la MAI. Condamnat la 5 ani de închisoare, în cadrul unui proces stalinist, sub acuzația de ”conspirație împotriva ordinii sociale comuniste”, va trece prin lagărele Salcia, Strâmba, Grindu (secția specială a lagărului Periprava) și va fi eliberat de la Gherla, în ianuarie 1964.

Veșnica lui pmenire! Ce am pierdut azi nu vom mai recupera niciodată.

P.S. Nu va exista înmormântare. Familia va respecta întocmai vechea dorință a domnului Florin Constantin Pavlovici de a fi incinerat.