Scrisoare de 1 Decembrie pentru fratele de peste Prut

Frate al meu, iar e 1 Decembrie pe ambele maluri ale Prutului…

Iar e sărbătoare pe plaiul nostru cel românesc. Iar îmbrăcăm haine de sărbătoare, iar luăm tricolorul de lângă icoane, iar ieșim cu toții în stradă, iar ne strângem grămăjoară, iar ne pomenim eroii, iar ne îmbrățișăm cu lacrimi în ochi. 

Dar după fiecare 1 Decembrie, devin tot mai trist și mai trist. Sărbătorim separat, ne distanțăm tot mai mult și mai mult, tu urci tot mai sus și mai sus, eu cobor tot mai jos și mai jos. Distanța dintre noi se tot mărește și mărește. 

Mă bucur pentru tine, că ai reușit să te ridici în picioare: ai doborât comunismul criminal, ai părăsit imperiul rus, ai ajuns în familia democrațiilor europene, ai o protecție impecabilă – NATO, te afli sub umbrela unui PIB național de 220 mlrd. euro, ai gustat din LIBERTATE. Sunt mândru pentru tine și de fiecare dată te laud. Mă bucur nespus pentru tot ce ai reușit.

Realizez că nu ți-a fost ușor. Ușor nu-ți este nici acum. Dar, în pofida tuturor intemperiilor coloniale și neocoloniale, ești tare și continui să mergi înainte. Ceea ce te face să fii așa este dragostea nemărginită pentru neamul nostru cel românesc. Această dragoste îți dă puteri și te face învingător. Te iubesc, frate al meu!

…………………………………………………………………………………………..

Da, 1 Decembrie e zi de sărbătoare, dar cum putem să ne bucurăm noi de ea, noi românii de la est de Prut, noi cei abandonați?   

În fiecare an, în această zi, aprind câte o lumânare pentru toți eroii neamului, pentru toți cei care au luptat pentru unitatea românilor, pentru toți cei care au proslăvit neamul românesc, pentru toți cei care s-au jertfit pentru el. Lângă un tricolor și o icoană mă rog pentru liniștea tuturor românilor, pentru sufletele lor răstignite.

Frate, la est de Prut domină înghețul siberian. Imperiul răului, imperiul rusesc nu a plecat de aici. El e prezent cu armată de ocupație, cu televiziuni rusești, care toacă non-stop tot ce-i românesc, cu agenți care dețin puterea de stat, cu mutanții săi, care îi lingușesc. 

În treizeci de ani, populația s-a înjumătățit, din 4 mln. am rămas doar 2 mln. Suntem fără apărare în fața imperiului răului, oricând putem fi ocupați și de jure. Oamenii sunt la limita sărăciei, satele sunt pustii. Suntem cei mai săraci din Europa. Am ajuns niște cerșetori care umblăm cu mâna întinsă după împrumuturi. 

Sârma ghimpată rusească de la Prut nu a dispărut. Chiar dacă nu o mai vedem acolo, ea este prezentă și continuă să ne țină separați. Stalin și Molotov nu au pierit!

Să nu crezi că noi, basarabenii, am stat cu mâinile în sân și nu am luptat pentru unitatea neamului și identitatea românească a Basarabiei. Basarabia a fost prima, în 1918, care a strigat „Unire!” Crezi că acei martiri sunt cel puțin pomeniți?

În 1991 ne-am declarat Independența față de imperiul rus, pentru a putea reveni ACASĂ. Știi ce s-a ales cu acei luptători? Repetă soarta eroilor de la 1918. Sunt prigoniți și lăsați să moară de foame! 

Românii de la est de Prut au fost reduși la tăcere. Nu mai este nicio tribună la care am avea acces, pentru a vorbi despre drama noastră, despre ocupația rusească, despre crimele imperiului rus, despre foamea organizată și deportările care urmăreau decimarea băștinașilor români, despre identitatea noastră românească, despre nedreptatea în raport cu poporul român, despre dreptul nostru inalienabil de a reveni în spațiul românesc.

Dar acestea sunt durerile noastre, ale celor din stânga Prutului. 

Frate al meu de peste Prut, te rog mă iartă, dacă ți-am greșit cu ceva. 

Te îmbrățișez cu inima! 

România, te iubesc, oriunde ai fi!

Al tău frate, Valentin Dolganiuc, român basarabean, votant al Declarației de Independență față de imperiul rus.