Experimentul Pitești, iadul generației ꞌ48. Cumplitele torturi, atrocități și umilințe prin care au fost zdrobite și mutilate elitele studențimii românești. ”Cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, o istorie care nu se învață la școală

Pagina de Facebook a Memorialului Închisoarea Pitești publică o serie de fragmente sugestive din esențialul volum al istoricului și cercetătorului Alin Mureșan – „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate” – referitoare la amplul și îngrozitorul rețetar al torturilor și al umilințelor de neînchipuit săvârșite în cadrul așa-numitului Experiment Pitești, acțiune violentă și tenebroasă prin excelență, inițiată și coordonată de Securitatea genocidară. 

Așa cum veți remarca în cele ce urmează, ororile piteștene sunt greu de închipuit și imposibil de digerat, însă toate au fost reale și au fost comise cu asentimentul unor nume grele din Comitetul Central al PCR și la ordinul călăilor Securității, brațul armat al partidului. ”Experimentul Pitești” a fost unic în Gulagul comunist, fiind numit de Alexandr Soljenițîn ”cea mai mare barbarie a lumii contemporane”. Vă recomandăm să vizitați Memorialul Închisoarea Pitești și să vă reculegeți în teribila Cameră 4-spital, să citiți memorialistica piteșteană și să meditați la sacrificiile și prăbușirile generației ꞌ48 – elita și floarea studențimii românești. Și nu uitați un aspect primordial: omniprezența celor mai abominabile forme de tortură dă măsura rezistenței anticomuniste a studenților de la Pitești. 

Podul.ro vă prezintă în integralitate fragmentele amintite: 

”Acțiunea violentă de la Pitești: Tortura cotidiană

Niciuna din victime nu a fost supusă la toate metodele de tortură, dar înşiruirea lor ne dă o perspectivă mai clară asupra gradului de morbiditate atins în cadrul acţiunii. 

Astfel, deţinuţii trebuiau să ţină pâinea în gură timp de zile întregi fără a o putea înghiţi, să mănânce într-un picior, să mănânce cu foarte multă sare şi în imposibilitatea de se hidrata (uneori după câteva ore sau zile, li se oferea apă sărată sau urină), să execute sute de genuflexiuni, fandări, culcări, tumbe, sărituri ca broasca, să stea într-un picior cu ochii la bec ori cu mâinile ridicate timp de câteva zile, să poarte în spinare bagaje de zeci de kilograme timp de mai multe ore, să stea culcaţi pe burtă cu patru sau cinci oameni deasupra, să se dea cu capul de pereţi ori să se lovească cap în cap, li se strângeau mâinile ori degetele de la mâini la uşă, li se scoteau dinţii prin lovituri cu pumnul ori piciorul, li se smulgea părul şi mustăţile, li se ardeau fesele cu ţigara, erau puşi să lingă closetul, erau scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi fecale până la sufocare, erau obligaţi să îşi mănânce propriile fecale dacă se scăpau pe ei din cauza bătăii ori a presiunii exercitate de agresori, să se sărute şi să se lingă în fund cu alţi deţinuţi, să îşi introducă degetul în anus după care să îl lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se tragă de organele genitale, să se scuipe în gură unul pe altul. 

La masă erau puşi să îşi lingă reciproc terciul de pe faţă, să se muşte de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice şi psihice îi făceau pe unii (cei care reuşeau să aţipească) să se trezească din somn ţipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuţi până la leşin, unii deţinuţi erau aruncaţi pe jos şi stivuiţi, adică aşezaţi unii lângă alţii, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea celor din rândurile de jos nu îşi puteau controla sfincterele şi erau puşi să-şi ingereze fecalele. Când toţi cei din cameră erau bătuţi şi stivuiţi, treceau din nou prin torturi, începând din vârful stivei până jos.

Mijloacele de tortură fizică nu erau însă unicele metode de chinuire a deţinuţilor. Sursele de tensiune psihică erau şi ele diverse: în primul rând, după cum am mai menţionat, şocul de a fi agresat de către colegul de suferinţă, deseori chiar de un fost prieten, era imens şi avea un efect paralizant. Apoi, bestialitatea acţiunii îi deconcerta total: chiar unul dintre cei care au cedat şi a ajuns membru în comitetele de conducere a agresiunilor, Maximilian Sobolevschi, mărturiseşte despre o bătaie că „s-a desfăşurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuţi de la orele 7 dim[imineaţa] până la 15 în continuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma aceste bătăi au căzut 3 deţinuţi în nesimţire stând mai multe zile iar restul învineţiţi pe tot corpul. Pot spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viaţa mea, ea petrecându-se într-un mod bestial“.

Asistarea la torturarea celorlalţi era deseori mai greu de suportat decât propria bătaie. Efectul era amplificat în două situaţii: când victima era o cunoştinţă ori un prieten sau când scena care se petrecea în faţa lor era de o duritate rar întâlnită”. (Alin Mureșan, „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, disponibilă la Editura Manuscris)

Puteți citi mai multe despre istoria Închisorii Pitești și a Fenomenului Pitești în albumul dedicat Memorialului, disponibil pe pagina Editurii Manuscris – detalii AICI. 

Nu uitați, Memorialul Închisoarea Pitești este deschis pentru vizitare de joi până duminică, între orele 11:00–18:00. 

Vino să îți cunoști istoria! #istorievie

(Sursa foto deschidere: Memorialul Închisoarea Pitești)