"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La 103 ani de la Marea Unire, ministrul de externe al României, Bogdan Aurescu, a pus practic genunchiul în pământ în fața politicii externe post-sovietice de la Kremlin, îngăimând un răspuns formal, timid și cel puțin lipsit de sonoritate la mârlănia diplomatică pe care Kremlinul și-a permis să o comită, nederanjat, prin prelungirea sa numită Ministerul Rus de Externe.
După cum se știe, pe 25 octombrie, de Ziua Armatei Române, la Chişinău a fost reinaugurat şi sfinţit monumentul "Cişmeaua General Georgescu P. Ion", situat în parcul Valea Morilor, la eveniment fiind prezent şi ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniţă.
Momentul și declarațiile celor prezenți au constituit un prilej excelent, pentru propaganda rusă, de a mistifica din nou istoria națională și realitățile celor două bucăți de patrie – România și Moldova – încă despărțite de lașități, oportunism și neasumare.
Pentru Rusia, eliberatorii Moldovei din 1941 sunt ”ocupanți naziști români”
Falsificând prezentul, cu lejeritatea-I cunoscută, Ministerul rus de Externe a ”condamnat cu fermitate” manifestarea memorială catalogată, în cea mai stalinistă notă, drept o ”glorificare scandaloasă a nazismului”, anunțând opinia publică internațională, conform dogmelor standard de dezinformare, asupra faptului că ”evenimentul a fost întâmpinat cu mari resentimente de către publicul moldovenesc, întrucât moldovenii prețuiesc memoria eroismului sovieticilor”
”Am remarcat că la 26 octombrie 2021 a fost dezvelit, în centrul Chișinăului, un monument al soldaților armatei române care au luptat de partea Germaniei naziste, într-o ceremonie cu onoruri militare la care au participat reprezentanți de rang înalt ai Ministerelor Apărării și Culturii din Moldova. Este anul 2021. Nu mai suntem în fervoarea celui de-al doilea război mondial și nici nu așteptăm procesele de la Nürnberg. Momentul în care ne aflăm este acela în care verdictele proceselor de la Nürnberg sunt recunoscute ca fiind fundamentale pentru evaluarea acestor evenimente istorice și nu sunt supuse revizuirii. Pe placheta monumentului scrie că acesta ”comemorează împlinirea a 80 de ani de la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către armata română. Aceasta este de fapt o referire la invadarea teritoriului sovietic de către ocupanții naziști români în 1941. Acesta este un act cinic. Un motiv pentru care in 1937 a fost instalat un memorial pe acelasi loc pentru comemorarea a 20 de ani de la bataliile din estul Romaniei langa Marasti si Marasesti cand trupele rusesti si romane au luptat impreuna impotriva armatei germane (…) Îndemnăm oficialii Chișinău să nu speculeze interesat forțele revanșiste cu încercările lor de a falsifica istoria și de a instaura toleranță față de propaganda flagrantă a ideilor naziste”, este comunicatul pe care Ministerul Rus de Externe și-a permis să îl arunce peste memoria eroilor României ca o ultimă lopată de pământ.
Aurescu, joc de glezne și replici din vârful pixului în fața ofensei bolșevice
Deși ne-am fi așteptat ca Ministerul de Externe al României să taxeze dur derapajul oficialilor ruși, în fapt o apologie caricaturală și bizară a bolșevismului suveran, ministrul Aurescu, devenit zilele acestea ”sinistrul” cu același nume, a plecat politicianist genunchiul în fața celor cărora le ”datorăm” jumătate de secol de comunism, sute de mii de rude, părinți și bunici, întemnițați în Gulag și zeci de mii de conaționali îngropați în pusta sovietică, replicând cuminte, doar de fațadă, confirmând faptul că, atunci când vine vorba de memoria națională și de asumare, instituțiile statului rămân la fel de mici precum oamenii care le conduc.
”Ministerul Afacerilor Externe (MAE) își exprimă dezacordul ferm față de poziția Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse cu privire la ceremonia dedicată, la 25 octombrie 2021, de Ziua Armatei Române, reinaugurării și sfințirii monumentului dedicat Eroilor Armatei Române din Primul Război Mondial – „Cișmeaua general George P. Ion” din Chișinău. MAE român notează cu regret insistența MAE al Federației Ruse de a întreține retorica neconstructivă cu privire la evenimente istorice și de a le instrumentaliza în scopuri propagandistice. MAE subliniază că evenimentul a fost dedicat reinaugurării și sfințirii unui monument de război românesc de pe teritoriul Republicii Moldova, în condițiile în care există o practică internațională clară și consolidată cu privire la monumentele de război și comemorarea tuturor soldaților căzuți la datorie. MAE face un nou apel la MAE al Federației Ruse, în continuarea celor lansate până în prezent, să accepte ca problemele de natură istorică să fie dezbătute de istorici în cadrul Comisiei comune româno-ruse de istorie”, sună jenant și discret reacția diplomației de stat din România față de trompetele asurzitoare ale propagandei comunistoide a Kremlinului.
Un monument pentru începutul redobândirii memoriei naționale
În realitate, dincolo de falsificările propagate de Rusia și de rușinoasa lipsă de reacție conformă a României, monumentul de la Chișinău a fost instalat încă în anul 1937, în cinstea victoriilor purtate de Armata Română în luptele de la Mărăști și Mărășești, fiind azi un martor al recuperării memoriei noastre istorice. Cișmeaua era cunoscută pe vremuri ca „Izvorul generalului Pion” și asta pentru că generalul Pavel Ion Georgescu, care era numit prescurtat Pion, a fost inițiatorul amenajării acestui monument ulterior distrus de către ocupanții, și nu eliberatorii sovietici.
Potrivit istoricului Anatol Petrenco, ”în spatele acestui monument sunt trei plăci pe care sunt evocate niște evenimente tragice din istoria noastră. Este vorba despre anul 1940 atunci când URSS a cotropit Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța și în perioada din iunie 1940 până în iulie 1941, au fost capturate și torturate mai multe personalități istorice. Cadavrele acestora au fost găsite în gropi la ieșirea din parc”.
În mod regretabil, diplomația românească s-a ferit să facă referire la ”memoria victimelor regimului Stalinist, executate în subsolul fostului consulat Italian, între 19 iulie 1940 și 27 iunie 1941”, adică la angajații publici, polițiștii din Chișinău, informatorii Siguranței, slujitorii Bisericii, politicienii, militarii, albgardiștii, refugiații și membrii organizației antisovietice Majadahonda, toți jertfiți pe altarul luptei anti bolșevice, justificând astfel, o data în plus, apelul Ministrul Culturii de la Chișinău, Sergiu Prodan, cel considera că restabilirea acestui monument este un pas în procesul de redobândire a memoriei naționale: „Istoria este o știință, noi acum vorbim despre memorie. Reiterez gândul că noi aici, la Chișinău, pe lângă Institutul de Istorie, avem nevoie stringent de un institut al memoriei. Istoria vorbește despre lucruri generale, în timp ce memoria vorbește despre oameni concreți, despre locuri concrete, despre întâmplări concrete pe care nu avem dreptul să le uităm. Acest monument este încă un pas în restabilirea memoriei noastre naționale”.
