În spatele lui Stoianoglo e Rusia. Procurorul general trebuie tras la răspundere penală pentru faptele sale

Cu riscul de a mă repeta, generând nemulțumirea (chiar indignarea) cetățenilor noștri pentru insistență, voi reveni la cazul emblematic al lui Alexandr Dmitrievici Stoianoglo, actualmente (încă) procuror general al Republicii Moldova. Ridicat în ceruri la înscăunare și detestat ulterior, întotdeauna am avut o atitudine reticență vis-a-vis de această candidatură, deoarece cunosc mai multe detalii și mai persoane care l-au promovat cu atâta insistență pe Stoianoglo în brațele moldovenești ale zeiței Themis. 

Ascensiunea lui fulminantă în ierarhia procuraturii generale ar fi trebuit să genereze mai multe semne de întrebare pentru politicienii responsabili, dar, mai ales, pentru acele structuri ale statului care au calitatea, dar și obligațiunea să o facă. Sub umbrela protecționistă a unor politicieni corupți și compromiși (autohtoni și de aiurea), Alexandr Dmitrievici a urcat treptat, dar sigur, spre vârful piramidei. Trebuie să recunoaștem că acesta a reușit de minune să-și pună în valoare ”inocența profesională” și să camufleze, în același stil profesionist, factorii interni și externi care l-au propulsat la vârful procuraturii generale.

O analiză elementară a activității lui Stoianoglo în cei 2 ani de activitate scoate în evidență obiectivele primordiale pe care s-a axat acesta: trecerea ”pe linie moartă” a dosarelor de maximă rezonanță socială și politică, sub pretextul incompetenței conducerilor anterioare ale procuraturii generale care le-au investigat, mimarea proceselor de investigare a marilor corupți, interlopi și oligarhi doar prin declarații politice răsunătoare, răzbunarea permanentă pe liderii politici, deputații și alți actori politici, în acest scop utilizând instituția procuraturii generale, stoparea din fașă a oricăror investigații cu implicarea lui Igor Dodon și a ortacilor săi socialiști și protejarea, cu orice preț, a acestora. 

Relația privilegiată și strategică a lui Stoianoglo cu bunul sau prieten, Veaceslav Platon, ar trebui să facă parte din antologia jurisprudenței moldovenești contemporane, cazuri similare nemaiîntâlnindu-se prin regiunea noastră, poate doar în spațiul CSI. La loc de cinste vor fi puse în această antologie mai ales Master-Class-urile lui Slava Platon în față întregii conduceri a procuraturii generale despre posibilitățile devalizării băncilor sau a atacurilor raider asupra acestora. 

Oare a fost întâmplătoare introducerea de către Stoianoglo a expresiei „având efect suspensiv” în legislația moldovenească în perioada în care era președintele comisiei parlamentare pentru securitatea statului (fără contribuția și implicarea lui Platon), oare întâmplător până astăzi acțiunile firmei lui Platon din Ucraina sunt înregistrate pe numele soției procurorului general, oare chiar nu se vedea cu ochiul liber cum funcționa relația și colaborarea impecabilă pe axa Stoianoglo– Platon–Natașa Morari? În această ecuație (colaborare) nimic nu este și nu a fost întâmplător.

E putredă și nocivă construcția edificată de Stoianoglo în cadrul procuraturii generale: cu câtă insistență încerca el să ne convingă că adjuncții săi sunt cei mai buni, cei mai integri și incoruptibili procurori (s-a văzut suficient de bine și în recenta postare sonoră a discuției dintre adjunctul sau, Ruslan Popov, cu procurorii Viorel Vrăjitoru, Aurel Ciocan și Valentin Costea). Numai câte epitete de corectitudine profesională și morală a adus el în adresa lui Igor Popa, unul dintre cei mai detestați și compromiși procurori în profanarea justiției și a maltratării tinerilor noștri după evenimentele de la 7 aprilie 2019. 

Profitând de un cadru legal neadecvat încă realităților noastre politice și democratice, Stoianoglo transformă procuratura generală într-o adevărată cetate impenetrabilă, eliberează mulți așa-numiții ”martiri și victime” ale regimului odios al lui Plahotniuc (în multe cazuri criminali, interlopi, infractori sau trădători), iar toate cauzele penale, în care protagoniștii ar avea cea mai mică afiliere sau relație cu Federația Rusă, au fost clasate din ”lipsa de probe concludente”.

Dovezi? Vă prezint doar câteva dintre acestea: cazul ”Bahamas” (ca să vedeți, de vină ar fi imposibilitatea convocării comisiilor rogatorii pe parcursul a 6 ani de zile!), faimosul ”Kuliok”, tentativa de corupere a deputaților în ajunul semnării Acordului de Asociere cu UE, kuliokul atașatului militar rus, care-l aducea ca recompensă unui ex-deputat, devenit, între timp, ”victimă a regimului”, reabilitarea celor 13 judecători implicați în ”Laundromat”-ul rusesc s.a.. Niciun caz în care ar exista cea mai mică suspiciune vis-a-vis de conservele rusești autohtone sau de cazurile de spălare de bani, trădare de patrie din partea unor lideri și reprezentanți ai unor partide politice nu a fost examinat și remis instanțelor de judecată, deși erau suficiente probe ca să o facă.

Între toate aceste acțiuni ale procurorului general există și o coincidență mult prea evidentă: mediatizarea elogioasă și peste limita normală (în unele cazuri chiar cu o vădită tentă de compasiune și admirație!) a activității lui Stoianoglo anume pe aceste dosare. Un simplu calcul al numărului de interviuri realizate în Penitenciarul nr.13, platoul TV8 sau în biroul procurorului general de către fosta ”vedetă imparțială și echidistantă”, activista ONG-istă Natalia Morari ne demonstrează conexiunea directă, dar și prezența unei strategii, pusă foarte bine la punct de către factorii interni și externi cu unicul scop de a deculpabiliza persoanele ce fac parte din sfera preocupărilor și intereselor rusești. 

În ecuația de reabilitare a acestora, ”Solnyșka/Soarele” lui Veaceslav Platon a avut un rol deosebit. Nu putea un procuror general responsabil și ghidat de interesele exclusive ale statului și ale cetățenilor noștri (după cum îi place să menționeze de fiecare dată!) să nu conștientizeze că este atras și implicat într-o cursă periculoasă de reabilitare a unor persoane corupte și total compromise, doar dacă nu era și el unul dintre arhitecții (sau executanții) acestei strategii? 

Ce de-a doua constatare pare a fi mai plauzibilă. Duzinele de interviuri, realizate la comandă pe ”urmele fierbinți” a evenimentelor cu persoanele interesate aveau scopul de a le reabilita în fața publicului larg. Totodată, aceste interviuri (de câte 2 ore!) trădează existența unei conlucrări foarte strânse între factorii criminal, mediatic și cel al justiției (procuraturii generale), de neglijat fiind în acest context și prezența elementului extern.

Scopul principal a fost atins: aceste persoane au fost reabilitate definitiv, iar în fața cetățenilor ei au apărut că ”adevărați apărători ai democrației, dreptății și statului de drept”. Pretinsa ”luptă decisivă” a lui Stoianoglo cu Plahotniuc, Șor, Platon și alții trădează caracterul superficial și neprofesionist al acestuia, dar și a procuraturii generale per ansamblu, de a avansa și finaliza dosarele care au sărăcit în mod nemilos cetățenii noștri și ne-au decredibilizat, aproape iremediabil, în fața comunității internaționale ca stat profund corupt și falimentar.

Dacă până nu demult se considera că cel mai onorabil gest al lui Stoianoglo ar fi demisia de onoare, actualmente opțiunea respectivă este deja consumată: acesta nu doar că trebuie demisionat conform legii, dar și tras la răspundere penală pentru faptele menționate mai sus. Aceasta ar coincide întocmai și cu pledoariile unor foști și actuali deputați despre necesitatea tragerii la răspundere penală a lui Alexandr Dmitrievici Stoianoglo.

P.S. În titlul postării vă întrebam dacă știți cine, totuși, se află în spatele lui Stoianoglo? Dacă mai aveți careva dubii sau incertitudini, vă sugerez răspunsul printr-o altă întrebare: cunoașteți cine se află în spatele lui Igor Dodon?...