Aiud însângerat. Cât de prost și lichea trebuia sa fii ca să ajungi gardian în Gulagul românesc. Cum a fost snopit în bătaie Grigore Caraza, cu pumnii și picioarele, de o brută analfabetă

Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” publică o serie de fragmente din esențialele mărturii ale regretatului profesor Grigore Caraza (”Aiud însângerat”), fost deținut politic pentru amar de ani în temnițele și lagărele de exterminare comuniste, fragmente revelatoare în ceea ce privește prostia bubuitoare și lichelismul criminal de care dădeau dovadă scursurile ajunse gardieni și implicit torționari în Gulagul românesc. 

Precizăm că mărturisitorul Grigore Caraza a primit trei condamnări însumând 47 de ani, din care a executat 21 de ani. S-a numărat printre deținuții care nu s-au lăsat zdrobiți de reeducarea de la Aiud, organizată de criminalul Gheorghe Crăciun, în pofida tuturor presiunilor și torturilor. A reprezentat întreaga viață o pildă de rezistență și demnitate. 

Vă prezentăm fragmentele amintite: 

,,Prin luna iulie a anului 1953, mă întorceam din fabrică în Celular. În faţa mea, era un tânăr avocat de care mă ataşasem mult şi ori de câte ori îl vedeam mă apropiam de el. Îşi luase doctoratul la doar 28 de ani. Intrând în Celular, am observat la răscrucea celor trei aripi câte o masă şi câte un gardian, fiecare notând ceva pe un tabel.

După ce ni s-a spus să ne aranjăm în linie la una dintre mese, am aşteptat să ne vină rândul ca să ajungem în faţa gardianului respectiv pentru a răspunde la întrebările ce urmau să ni se pună. Când i-a venit rândul avocatului, după ce şi-a spus numele, şi anume Dumitru D., au urmat apoi numele părinţilor, locul naşterii, studii, profesie şi încă ceva ...

- Spune, bă, ce studii ai!

- Facultatea de Drept şi doctoratul în străinătate.

- Da' ce profesie ai, bă?

- Sunt avocat.

- Unde, bă?

- La Baroul de Ilfov.

- Bă, da' carte ştii?

- Nu înţeleg, domnule şef!

Gardianul repetă întrebarea:

- Bă, da' carte ştii?

- Mă mai întrebaţi dacă ştiu carte?!!

- Bine, bă! Băga-te-aş în p.... mă-tii! Îi fi tu avocat, da' eu te întreb dacă ştii carte, pentru că aşa scrie aici!

Din spate, abia stăpânindu-mi râsul, am intervenit prompt:

- Păi bine, domnule şef, dacă este doctor în drept, îl mai întrebi dacă ştie carte?

Şi atunci, «eruditul» gardian parcă atât a aşteptat. A trântit tabelul pe masă, s-a năpustit asupra mea care am dat să fug şi a început să mă bată cu pumnii şi picioarele, până ce gardianul Pavel, care era şeful Celularului şi al secţiei parter în acelaşi timp, i-a zis:

- Lasă-l, măi!

Şi m-a lăsat, dar luni la rând după aceea, de câte ori mă vedea, se repezea după mine să îmi mai dea câteva picioare în spate”.