Victor Cotruță: ultima călătorie

În anul 1998, în timpul dezbaterilor aprinse între ecologiști, primul ministru al mediului Arcadie Capcelea a adus un tânăr savant și lector la comisia parlamentară, prezentându-l și spunându-ne cu zâmbetul său diplomatic: „E omul cel mai bun pentru REC-Moldova. Prinde din zbor științele noi. În câteva luni va deveni un ecologist de frunte.” Profeția lui Arcadie Capcelea s-a adeverit.

După 23 de ani în slujba verdelui matern, în clipele când dangătele de clopot sună a adio, răsfoim cu nostalgie filele ultimului sfert de veac din viața, atât de brusc curmată, a colegului nostru, și confirmăm pentru istorie: „Victor Cotruță a fost un ecologist de frunte din stânga Prutului, din întregul spațiu românesc și din Europa”. Nu e nici un pic de avans într-o clipă dureroasă de despărțire. Oricine va încerca să scrie istoricul ecologismului basarabean, după confruntările impresionante ale „verzilor” cu minciuna oficială și extraordinarele campanii de presă, sub flamura ecologiei, ale săptămânalului „Literatura și Arta” și, din 1990, ale revistei naționale „NATURA”, va ajunge, inevitabil, la REC-Moldova. Iar REC-Moldova a fost identificat, de la începuturi, cu Victor Cotruță, pe când el considerându-l copilul său de suflet.

Mulți au uitat, dar sub privirea vizionară a lui Arcadie Capcelea și agerimea minții lui Victor Cotruță, REC-Moldova a influențat decisiv apariția mai multor organizații de mediu și constituirea unei comunități moderne, neguvernamentale de mediu. A susținut apariția cărților de educație ecologică, a sprijinit zeci de proiecte în localitățile rurale, a încurajat efectuarea studiilor legate de protecția ecosistemelor. A fost un prieten adevărat al revistei „NATURA” și a postului de radio „Eco-FM”.

(Anul 2005. În redacția revistei NATURA. Victor Cotruță, primul din stânga, împreună cu Grigore Vieru și Alecu Reniță)

Dincolo de insignifiantele scurtcircuite de serviciu, Victor Cotruță a știut să cultive dragostea de natură multor organizații din teritoriu, a adus specialiști buni la REC-Moldova și le-a deschis drumul spre ecologie, spre instituțiile de stat și europene. E suficient să pomenesc numele actualului ministru al mediului Iuliana Cantaragiu și a vice-președintelui Comisiei parlamentare de profil, Ina Coșeriu, ambele „crescute” sub cupola încăpătoare a REC-Moldova.

Victor Cotruță a fost un om căruia i-a plăcut nespus de mult viața. Avea o capacitate impresionantă de a se bucura de fiecare zi trăită, știa, ca nimeni altul, să adune plăceri din lucruri mărunte, la prima vedere. Avea jăratec la tălpi și adeseori, încercam să-i dau de urmă, pe diferite meridiane și continente. Când îl căutam „și pe Lună”, apărea nevinovat la serviciu și râdea molipsitor de neliniștile noastre. Poate că e singurul ecologist pe care nu l-am văzut niciodată trist sau bătut de gânduri. Peste tot avea cunoscuți, colegi sau prieteni. Rar oraș sau capitală, în care să ajungem împreună și să nu ne viziteze cineva din amicii lui. La Bruxelles, la Tbilisi sau la Kiev se ducea ca acasă. Iar România, pentru el, era casa părintească, satul natal, oamenii dragi. De câteva ori, la înălțimea de 11 mii de metri, în avion, mă întreba sincer:„Hai spune, că tu știi, în ce an facem Unirea?”

Iată, încă un frate de-al nostru pleacă spre tărâmuri necunoscute, fără să fi prins ziua și anul reîntregirii, fără să-și fi văzut Idealul împlinit.

Dangătele de clopot nu au culoare. Ele îmi spun, în alb și negru, că prietenul meu și al ecologiștilor, prietenul verdelui matern, privește în adâncimea cerului de septembrie, vede stolurile de păsări călătoare și le roagă să vâslească aerul mai încet, le roagă să se mai rotească măcar încă două-trei zile deasupra Moldovei natale, ca mai apoi, să-și înalțe sufletul până la ele și să pornească spre alte zări, în ultima sa călătorie, în călătoria fără de întoarcere.

Zbor lin, Victor Cotruță!