Procuratura ca actor politic sau ce mai fac mai-marii zilei de ieri


Procuratura ca actor politic sau ce mai fac mai-marii zilei de ieri

Fronda zgomotoasă a Procuraturii, care și-a luat îndrăzneala să-i ceară socoteală președintelui Maia Sandu pentru o imaginară imixtiune în treburile justiției, nu este nici pe departe o rătăcire vremelnică a șefului acestei instituții, cum poate părea la prima vedere. După cât de vocal a devenit odată cu schimbarea guvernării, Alexandr Stoianoglo pare că nu se reprezintă doar pe sine, ci vorbește, conștient sau instinctiv, în numele tuturor acelor beneficiari ai fostului regim, care după alegerile parlamentare au fugit peste hotare sau au dispărut în penumbră, pentru a se adapta la noile împrejurări politice. 

Făcând un pas în spate, cele mai multe dintre personajele emblematice ale timpurilor în care au guvernat Plahotniuc și Dodon, împreună sau pe rând, au intenționat să mute presiunea publică de pe ele pe noua administrație, în așteptarea unor greșeli din partea acesteia. Nu e cu totul imposibil ca opinia publică să fie inflamată la un moment dat de vreun gest neinsiprat al unuia din noii demnitari, aflați permanent în lumina reflectoarelor. Au mai fost cazuri în trecutul recent al Republicii Moldova când accesele trufașe ale unor politicieni le-au șters cu buretele meritul de a fi luptat în condiții grele pentru o cauză publică.

Toată lumea înțelege, însă, că această măsură de precauție nu le poate garanta și menține mai-marilor zilei de ieri libertatea și bunăstarea abundentă, dacă nu se îndepărtează pericolul, așa cum este perceput acesta, ca justiția să înceapă să funcționeze. Chiar dacă deocamdată magistrații nu dau semne că vor să iasă din dispozitiv, dintr-o solidaritate complicitară cu conducerea lor oficială și cea informală, „frăția inelelor” lor nu poate dura o veșnicie. La un moment dat va începe să li se zdruncine legământul pe care par să și-l fi dat unul altuia și atunci va fi o chestiune de timp până se va prăbuși această construcție infamă care a servit intereselor celor sus-puși.

Aceasta este miza adevărată a confruntării dintre guvernare și Procuratură, pe care unii observatori și anumite părți interesate încearcă să o personalizeze și să o prezinte ca pe o banală reglare de conturi. În realitate, Procuraturii nu-i permite nici statutul oficial, nici profilul moral decăzut să se prezinte ca un pol de rezistență în fața unor pretinse abuzuri ale puterii, tot așa cum procurorul general, cu toate talentele de comunicare de criză pe care și le descoperă în aceste zile, nu se poate ridica la rangul de competitor egal în drepturi cu șeful statului.

Scânteile care sar din ciocnirile publice pe tema justiției sunt firești, având în vedere faptul că de finalitatea reformelor în acest domeniu depinde resetarea întregului sistem politico-administrativ, încremenit în subteranele sulfuroase ale unei tranziții fără sfârșit. Abia când mecanismele sistemice vor începe să ticăie într-un mod ritmic se va putea vorbi despre celelalte efecte pozitive ale dreptății, cum ar fi atmosfera din societate, viciată în prezent de lipsa de încredere în actul justiției, sau investițiile în economie, care nu se poate dezvolta fără ca proprietatea privată să fie protejată de lege.

După ce au pierdut puterea, elitele corupte încearcă să prevină acest scenariu prin intermediul oamenilor din sistem pe care îi controlează. Folosit ca vârf de lance în această operațiune, procurorului general îi revine misiunea de a trage de timp, în speranța că inițiatorii reformelor își vor epuiza entuziasmul. Asta până când împotriva sa va fi declanșată o procedură de evaluare, potrivit unei legi recente care face posibilă și demiterea sa.

Încrederea acestei tabere în potența sa financiară și în relațiile invizibile care fac minuni pare inepuizabilă. Din păcate, și așa-numiții oameni ai legii au aceleași repere de parvenire socială, ceea ce face uneori lipsită de orizont transformarea sistemului într-o structură care să servească interesul public. Admițând, însă, că lupta va fi lungă și grea, pe termen scurt este important să fie reduse proporțiile dezastrului în care se găsește în prezent justiția moldovenească.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.