"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Victoria puțin discutată a Poloniei, de zilele trecute, obținută după luni de zile, împotriva a ceea ce a fost practic o agresiune a Israelului, este răspunsul unei ofensive diplomatice constante și corespunde înfrângerii înregistrată pe tăcute de țara noastră în primăvara acestui an.
Ambele situații au urmat unei stranii ofensive a Israelului împotriva celor doi piloni ai apărării NATO împotriva Rusiei de pe flancul de est, ofensivă cu atat mai curioasă cu cât pare venită să pună în pericol chiar interesele Israelului în regiune.
După ce, anii trecuți, Israelul s-a bucurat de bunăvoința mai mult decât dezinteresată a țărilor din estul Europei, bunăvoință datorată în parte și felului în care a acționat diplomația israeliană în regiune, anul acesta Israelul a facut tot ce era posibil ca să o ia în direcția opusă.
Polonia a fost amenințată în mod permanent de Externele israeliene cu intervenția Americii și insultată repetat, absolut nedrept și cât se poate de grosolan, începând de la discursul oficial care acuză Polonia de antisemitism la refuzul de a-l primi înapoi în Israel, la post, pe ambasadorul polonez.
Cu toată ofensiva diplomatică și nu numai de acest fel a Israelului, Polonia nu s-a lăsat intimidată, a mers înainte și a promulgat legea care pune ordine în retrocedări, lege careia i s-ar datora aparent furia Tel Avivului îndreptată împotriva sa.
Dacă, inițial, diplomația americană s-a lăsat atrasă de partea Israelului în acest război diplomatic, Secretarul de stat Blinken preluând acuzațiile Israelului împotriva Poloniei, în final, Washingtonul a renunțat să mai susțina cauza anti-poloneză, dând tacit câștig de cauză Poloniei.
Și toată această ofensivă lansată de Tel Aviv, nedreaptă și dăunătoare chiar intereselor Israelului, a fost recunoscută și documentată chiar de presa israeliană, care a și remarcat, în câteva articole, cât de mult are de pierdut Israelul din acest război dus împotriva uneia dintre țările europene mari, țară cunoscută până acum ca susținătoare a Israelului la Bruxelles și nu numai.
Ofensiva anti-românească. Pretinsul pericol al antisemitismului din… România
Similar ofensivei anti-poloneze, a existat chiar înainte de aceasta o ofensivă îndreptată împotriva românilor, datorată unui pretins pericol antisemit, pericol prezent la noi în societate.
E bine să remarcăm că, dacă împotriva Poloniei ofensiva a fost dusă direct de diplomația israeliană, în România a acționat gruparea roșie care se pretinde a fi apărătoarea evreilor din România zilelor noastre, dar și a memoriei nevinovaților care au fost uciși la noi în țară în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, grupare asistată și promovată de noul ambasador al Israelului în România.
Factorul declanșator al acestei ofensive a fost, aparent, încercarea de modificare a Legii 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă genocidară, Lege care nu se aplică însă persoanelor acuzate că au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel.
Modificarea legii, inițiată și explicată impecabil de deputatul PNL Daniel Gheorghe, ar fi adus din partea statului o recunoaștere necesară și legitimă a martirilor luptei anticomuniste, majoritatea acuzați fără probe și fără fapte de ”fascism” și ”legionarism” de organele comuniste de anchetă ce căutau să convingă de necesitatea aplicării pedepselor maxime. De asemenea, acuzația de ”legionarism” era o acuzație predilectă a Securității, aceste verdicte fiind fiind emise de așa-zisele tribunale ale poporului, mascarade și rampe ale unui amplu genocid comunist.
Imediat după inițiativa deputatului Daniel Gheorghe, atât din Parlament cât și din afară au început să curgă acuzațiile de antisemitism si a fost lansată o ofensivă publică împotriva pretinsului fascism din societatea româneasca. Inițiativa deputatului liberal a fost imediat înghețată, mai ales că a fost urmată de o serie de acte ce aveau să ”demonstreze” cât de antisemiți sunt românii, cel mai sonor act fiind amenințarea antisemită a cunoscutei actrițe Maia Ninel Morgenstern, avidă de imagine și de lumina reflectoarelor.
Ei bine, imediat după lansarea strategiei naționale și a planului de acțiune pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură pentru perioada 2021 – 2023, dar si a apariției ”raportului” de la Elie Wiesel privind așa-zisul antisemitism din România s-a lăsat o liniște totală pe acest subiect, nemaifiind semnalat niciun act antisemit la noi în țară.
Românii au fost ”antisemiți” pentru gruparea roșie și pentru presa incultă și direct interesată doar când a trebuit sa fie puși la punct.
Evident, premierul așa-zis liberal Florin Cîtu nu a reacționat în niciun fel la insultele împotriva Sfinților Închisorilor, a Martirilor luptei anticomuniste și a românilor care îi cinstesc pe aceștia, acceptând fără probleme impunerea programului care ar trebui sa îi reeduce pe români. Mai mult, l-a si dat afară din post pe domnul Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). Același Cîțu (un analfabet sinistru în domeniu) l-a insultat și l-a umilit public pe domnul Bjoza, erou al rezistenței anticomuniste și reprezentat al tuturor foștilor deținuți politici anticomuniști, vii sau morți. Ulterior, victimă total nevinovată a acestei ofensive mizerabile, domnul Octav Bjoza a suferit un accident vascular cerebral în urmă căruia se află și acum pe un pat de spital. Autorii morali au acestui accident vascular cerebral sunt Florin Cîțu, tovarășul lui guvernamental Alexandru Muraru și, evident, Alexandru Florian, urmașul unor teroriști bolșevici și stăpân absolut al fraților Muraru.
Curios e că în lipsa reacției președintelui și premierului nu s-a cerut mai degrabă un progran de denazificare a romanilor... Iar sugestia planului de acțiune împotriva antisemitismului a venit, culmea, și din partea mai multor țări europene ca Franța, Germania și Austria unde problema asta chiar e actuală, unde au avut loc atacuri criminale împotriva evreilor, a sinagogilor, și care duc de multe ori o politică absolut contrară intereselor strategice ale Israelului.
Deși Polonia a reușit să aibă câștig de cauză în fața Israelului, adoptând Legea reglementării retrocedărilor, care ar fi fost factorul declanșator al furiei de la Tel Aviv, guvernanții polonezi spun clar că sunt gata oricând să reia legăturile diplomatice cu Israelul, dacă partea israeliană renunță la insulte, acuzații, amenințări și acte diplomatice neprietenești.
La noi în țară însă nu a putut fi adoptată Legea propusă de deputatul PNL Daniel Gheorghe, la presiunea așa-zișilor activiști susținuți aparent doar simbolic de Ambasada Israelului, însă mulți români, politicieni sau simpli cetățeni au deja în minte faptul că Israelul nu ne mai e o țară prietenă... Iar acum premierul Cîțu apare însoțit în poze exact de numitul Alexandru Muraru, cel care s-a identificat public ca simpatizant al armatei sovietice, împins de la spate ca artizan al așa-zisului plan de acțiune pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură, împotriva omniprezentului ”fascism” al românilor din mintea, buzunarele și discursul continuatorilor ideologiei comuniste de la noi.
