Resursele minerale extraodinar de valoroase ale Afganistanului au rămas de aproximativ 40 de ani neatinse, în cea mai mare parte, guvernele afgane anterioare nereușind să valorifice în mod semnificativ această bogăție din cauza deceniilor de conflicte și corupție, în condițiile în care riscurile și incertitudinile au fost clar mai mari decât posibilele profituri.
"Resursele minerale din Afganistan sunt foarte mari, evaluate la peste un trilion de dolari și dacă sunt utilizate pot ridica multe persoane din sărăcie, pot crea locuri de muncă și pot crea oportunități", a spus Sabir Ibrahimi, reprezentant al Centrului de Cooperare Internațională de la Universitatea New York.
"Există oportunități, dar incertitudinile sunt mai mari", a punctat el.
Industria minereurilor din Afganistan este evaluată la aproximativ 3 trilioane de dolari și contribuie deja cu procente importante la produsul intern brut, așadar Afganistanul ar putea debloca o bogăție semnificativă din resurse sale generoase de litiu, aur și cupru, chiar dacă încercările anterioare de exploatare s-au blocat din cauza infrastructurii cvasiinexistente, a securității precare și a lipsei de transparență, printre altele.
Afganistanul stă pe rezerve bogate de minereuri de fier, cupru, aur, aluminiu, staniu, plumb, zinc și metale din minereuri rare, situate în mai multe zone ale țării, iar pietrele prețioase, metalele rare, sulful, talcul, gipsul și cromitul sunt predominante în centrul Afganistanului, Baghlan, Kunduz, Logar și Khost.
Afganistanul are o imensă nevoie de ajutor pentru construcția infrastructurii și poate beneficia de expansiunea proiectului gigant „Belt and Road Initiative” al Chinei, în timp ce vasta bogăție minerală a Afganistanului, inclusiv depozitele de litiu, s-ar putea dovedi un atu neprețuit în eforturile Chinei de a-și extinde lanțul de aprovizionare pentru producția bateriilor utilizate de vehiculele electrice.
Controlul talibanilor asupra Afganistanului vine într-un moment în care se pare că o criză de aprovizionare cu aceste minerale nu este deloc departe raportându-ne la un viitor previzibil, iar China are o foarte mare nevoie de ele. Iar China este oricum țara care a semnat pentru cea mai mare investiție din istoria Afganistanului, în anul 2007, când Corporația Metalurgică din China (MCC) a prins un contract de închiriere pentru exploatarea cuprului la Mes Aynak, pentru o perioadă de 30 de ani. China domină lanțul de aprovizionare cu baterii litiu-ion atât datorită creșterii cererii interne, precum și controlului său asupra a 80% din rafinarea globală a materiilor prime pentru baterii, potrivit Bloomberg.
Interesul chinezilor în procurarea materialelor necesare bateriilor pentru vehiculele electrice se leagă și de eforturile țării de a reduce dependența de importurile de petrol, dar și pentru a scădea poluarea din marile orașe, obiectivul Beijingului fiind acela de a avea vânzări de mașini electrice de 40% din totalul vânzărilor de mașini, până în 2030.
Pentru Beijing, căutarea și accesul la noi rezerve de litiu este deosebit de urgentă, în condițiile în care cea mai mare sursa de litiu a Chinei se află în Chile, iar Australia, cu care China nu mai are deloc relații bune, este a doua. Problema e că din Afganistan lipsesc acum, pe lângă infrastructură, și resursele energetice și de apă, ca și forța de munca instruită, care se vor adăuga la efortul pe care va trebui să îl facă Beijingul. În condițiile acestea este foarte posibil ca, invitate chiar de Beijing și de conducerea talibană, pe lângă companiile chineze să apară printre investitori și operatori și companii occidentale, care nu vor vedea nicio problemă să lucreze cu noul regim de la Kabul, așa cum cei de la compania franceza Lafarge au găsit de cuviință să lucreze cu Statul Islamic, cu știrea guvernului francez.
Așadar sunt de înțeles eforturile talibanilor de a se prezenta ca o forță rațională care dorește pacificarea Afganistanului și instaurarea unui climat cât de cât normal în țară. Miza este bogăția imensă din subsolul țării!