"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Adineaori, Facebook m-a surprins cu un mesaj în care mă informează despre postarea mea din 16 august 2019 vis-à-vis de cea mai mare pensie lunară din Republica Moldova (tocmai 224.197,15 lei – două sute douăzeci și patru de mii, una sută nouăzeci și șapte de lei și 15 bani!!!) și despre numărul beneficiarilor pensiilor lunare de la 20.000 până la peste 200.000 lei (situația 𝟏.𝟎𝟖.𝟐𝟎𝟏𝟗). Dincolo de situația umilitoare a celor peste 400.000 cetățeni cu pensii de până la 2000 lei lunar, m-a surprins, totodată, că cei de la Facebook cunosc și ei ”performanța inedita” a pensionarilor din Republica Moldova.
N-aș vrea să merg mai departe cu comentariile, deoarece cele menționate în postările mele din 16 august 2019 și din 12 octombrie 2019 rămân, din păcate, încă de mare actualitate.
Dincolo de criteriul fundamental și incontestabil al contribuțiilor personale la formarea pensiilor, ar trebui ca statul să manifeste mai multă solidaritate socială față de sărmanii noștri cetățeni, care au lucrat în sudarea frunții prin kolhozurile și sovhozurile sovietice sau în alte instituții sociale și culturale pentru niște salarii de nimic, ca ulterior, autoritățile statului independent Republica Moldova să le dea o pensie tot de nimic, mai ales în contrast izbitor (chiar revoltător!) cu pensiile lunare ale procurorilor, judecătorilor și ale altor beneficiari de pensii nesimțite pentru realitățile noastre sociale.
Deoarece noua guvernare a promis să redreseze această izbitoare nedreptate socială, în acest scop angajând surse financiare interne, dar, mai ales externe, cu o proximă ocazie mă voi referi la cele interne, semnificative ca mărime (de foarte multe milioane!) și constante ca durată, doar că pentru aceasta vor fi necesare reforme de substanță, voință politică și majoritate parlamentară, cea din urmă condiție fiind deja întrunită.
NOTA BENE! Situația descrisă mai jos era la 1august 2019, cea actuală evident fiind deja diferită.
