Maia Sandu este exact ceea ce Iohannis nu este: un lider curajos, activ și care se bate cu corupții

Am ajuns ziua în care guvernarea de peste Prut este câteva clase peste cea de la București. Demnitarii de acolo au CV-uri impecabile, curate, cu studii peste hotare. Nici unul n-are tinichele agățate la spate și dosare: i-a verificat noul KGB, sunt convins, și n-a găsit nimic, fiindcă dacă găseau ceva ar fi urlat ca din gură de șarpe presa aservită corupților și Moscovei.

Dar, mai ales, guvernarea de la Chișinău are curaj. Exact ce n-are puterea de la București. 

Cum s-a instalat guvernul Gavriliță, tutelat, politic, de Maia Sandu, cum au început să epureze instituțiile de stat de oamenii vechilor găști corupte și/ sau aservite Moscovei. La noi, și azi Raed Arafat e șef peste SMURD. Tot aparatul de stat e plin, în poziții cheie, de clienții Ciumei Roșii. Șefa ANAF a fost promovată pe vremea lui Dragnea, iar românii se miră de ce fiscul nu recuperează banii furați de Dan Voiculescu.

Dar cea mai mare diferență de abordare între București și Chișinău se vede în abordarea luptei cu corupția. Chișinăul este decis să nu-i mai lase pe marii corupți să fugă. Maia Sandu a discutat chestiunea în consiliul de securitate – echivalentul CSAT – iar guvernul Gavriliță vrea să schimbe legea, pentru a da forță, temei legal, acțiunii statului. La nici o săptămână de la instalarea noul cabinet din estul Prutului, cei de la Chișinău au cerut ca UE să monitorizeze progresele în lupta cu corupția – un fel de MCV - și au ordonat serviciului secret să se implice în lupta cu corupția.

În acest timp, la București, SRI nu se mai implică deloc în susținerea DNA – invocând deciziile așa-zisei Curți Constituționale, condusă de Valer Dorneanu. Iar marii corupți o șterg in țară imediat ce sunt condamnați definitiv. Nici o clipă, la București nu s-a discutat un plan pentru a-i opri. 

Sigur, lupta de la Chișinău va fi grea și lungă. Acolo e KGB-ul, în diferitele sale forme, nu se va preda ușor. Dar românii din jurul Maiei Sandu se bat, asta e important acum. Și fiecare bătălie pe care ei o câștigă – chiar dacă nu o afirmă răspicat – este un pas spre reunificarea cu România. 

Și, vă spun: eu cred că nu-i un vis ca, în 2024, urmând exemplul lui Cuza, să alegem același președinte și la București, și la Chișinău, desăvârșind astfel, de facto, Unirea.