"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a admis, marţi, cererea de pensionare a Giorgiana Hosu, fosta șefă controversată a DIICOT, care a demisionat în septembrie anul trecut după ce soțul său, fostul poliţist Dan Hosu, a fost condamnat pentru corupție. Doamna Hosu împlinește 49 de ani peste câteva luni.
Giorgiana Hosu a fost numită în funcția de procuror-șef al DIICOT în februarie 2020, prin decret semnat de Klaus Iohannis, în pofida avizului negativ dat de Consiliul Superior al Magistraturii. Postul rămăsese vacant în octombrie 2019, după ce Felix Bănilă a demisionat, la solicitarea lui Klaus Iohannis, în urma cazului Caracal.
Pe 4 august 2020, Hosu a infirmat parţial soluţia de clasare a dosarului „10 august” şi a dispus redeschiderea urmăririi penale în cazul foştilor şefi din Jandarmerie. Decizia sa a fost însă invalidată de către judecători.
Giorgiana Hosu a ocupat funcţia de procuror-şef adjunct al DIICOT în perioada în care instituţia era condusă de Alina Bica. Ea a absolvit Facultatea de Drept în 1995. Între 1995 şi 1998 a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, iar din 1998 a început să lucreze la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), potrivit CV-ului postat pe site-ul Ministerului Public.
Opinia publică a reacționat critic la această pensionare precoce de care beneficiază doar anumite categorii profesionale, la pachet cu pensii uriașe care nu sunt acordate pe baza contribuției. În plus, potrivit unei analize dure a jurnaliste Ioana Ene Dogioiu (Spotmedia) în contextul clasării Dosarului „10 august”, Giorgiana Hosu a fost un procuror slab, dar propulsată în carieră de obediență. (Citește și: Ioana Ene Dogioiu o desființează pe șefa DIICOT: „Hosu este, după toate aparențele și informațiile, un profesionist al obedienței desăvârșite/Cum e posibil ca președintele și ministrul Justiției să accepte o asemenea rușine?”)
Profesorul universitar Valentin Naumescu, reacție pe pagina personală de Facebook: „Cum e posibil să te pensionezi la 48 de ani? Care este rațiunea acestei legi? De ce să îți plătim noi ție pensie la această vârstă (nefiind vorba de o pensie calculată pe baza contribuției?). De ce nu avem drepturi egale în România? Ce altă soluție în afară de "încă o revoluție" avem noi, cetățenii care nu avem pensii speciale, pentru a anula privilegiile șmecherilor acestei societăți? Poate sau nu coaliția de guvernare pe care o susținem să rezolve această nedreptate?”
Valentin Naumescu este profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj şi preşedintele think tankului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Din 2015, expert independent al Comisiei Europene în domeniul relaţii internaţionale. A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2005-2007) şi consul general al României la Toronto (2008-2012). Printre cele 17 cărţi publicate: The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est: 30 de ani de la sfârşitul războiului rece (Humanitas, 2019), România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018 (Polirom, 2018), Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în Era Trump (Trei, 2017), Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World (Cambridge Scholars Publishing, 2014).
Jurnalistul Mircea Marian (Newsweek): „48 de ani are doamna procuror Georgiana Hosu. Eu, 53. Ea se pensionează, eu mai am vreo 12 ani de muncă. Va lua vreo 20.000 de lei pe lună, pensie specială. Soțul ei e și el pensionar special, primește peste 10.000, deși e penal, are o condamnare în primă instanță cu suspendare.
Deci, ăsta e statul român, recunoscător doamnei Hosu că a îngropat dosarul Jandarmeriadei pe vremea când era șefa DIICOT, și soțului dânsei, care nici nu mă mai interesează ce șmenuri a făcut. Pensii de la 30.000 pe lună. Restul, la muncă, fiindcă crapă sistemul de pensii și țara e prea împovărată - adică “nu mai muriți odată, fire-ați ai draqu!”. E prea mult.”
