Un jurnalist denunță vizitele obsesive ale primarului Mihai Chirica prin cimitire și îi cere să administreze orașul. „Închipuiți-va că Bolojan se duce în mijlocul săptămânii să tămâieze poeții sau Boc făcând slujbă de pomenire cu lumânări și colaci în zi lucrătoare” / „Treceți, ba, la muncă, loazelor!”

Cu doar câteva zile înainte ca la porțile Primăriei Iași să bată procurorii anticorupție pentru percheziții vizând un schimb păgubos (pentru stat) de terenuri între firma G&R Imobiliar Group și Consiliul Local (detalii AICI), primarul urbei Mihai Chirica afișa o mină sfâșiată de durere la mormântul proaspăt restaurat al Otiliei Cazimir, poetă trecută la cele veșnice în 1967.  

Alături de primar, cu priviri tragice, marcați parcă de moartea recentă a unei persoane dragi, s-au aflat viceprimarii Cezar Baciu - USR-PLUS, dar acuzat de formațiunea sa de trădare după ce a votat bugetul lui Chirica, excluderea sa din alianță judecându-se acum în instanță - și Daniel Juravle (PNL), dar și două doamne (o avocată și o solistă), gătite într-un doliu simandicos, după ultima modă a sindrofiilor macabre. Poza de grup, făcută publică chiar de Chirica pe contul său oficial de Facebook, este parcă o filă din marea literatură unde autorul, un important clasic, a supralicitat adunând, într-un pasaj parcă mult prea concentrat, comicul, grotescul, absurdul, fățărnicia, obediența, ridicolul, slugărnicia, țopenia și parvenitismul.  

Gabriel Gachi, jurnalist de investigații la publicația independentă ReporterIS, descrie splendid sceneta tragicomică din cimitirul Eternitatea, solicitându-le, în același timp, celor trei șefi ai Primăriei Iași să se lase de parastase și tămâieri de morminte în timpul programului și se ocupe efectiv de problemele orașului care sunt grave și deloc puține:  

„Vizitele săptămânale ale lui Mișu la cimitir frizează absurdul. Stopcadrul acesta parcă e dintr-o scenetă de Eugen Ionesco. Miercurea, la ora 10, când toți oamenii muncesc, cei trei șefi ai Primăriei se țîn de parastase fără noimă pentru poeți pe care nu i-au citit niciodată.  

Cucoanele alea poartă doliu deși Otilia Cazimir a murit în 1967! S-au gândit că așa-i fasonul. Nici măcar nu e cifra rotundă, să comemorăm ceva. 

Încă trei ani în care vom vedea doar campanie de imagine, e singură politică pe care Mihai Chirică o știe. Închipuiți-va că Bolojan se duce în mijlocul săptămânii să tămâieze poeții la 48 de ani de la moarte. Sau Boc făcând slujba de pomenire cu lumânări și colaci în zi lucrătoare. 

E penibil. Băăăi, la muncă! Duceți-va la ministere și aduceți bani. Trageți linia aia de tramvai la Era că își distrug oamenii viețile cu două ore pe zi de stat în trafic, în care se moare concret, încetul cu încetul. Juravle, ești bine? Ai vreo idee de-a scoate PUG-ul, de-a nu mai batjocori mii de oameni care stau cu anii pentru un aviz de versanți la PUZ?  

Ba, nu va e rușine? Aveți Guvernul PNL cu mega-dezvoltare economică, aduceți și voi un leu de la vreun minister, pentru o problema reală a oamenilor, asta că să mai aveți și voi din ce fură ceva. Cum putem irosi 40.000 de lei lunar cu salariile voastre, plus taxe, pierzându-va timpul cu atâta nesimțire? 

P.S. Am uitat, Judecătoria a respins înființarea Asociației Metropolitane, pentru că actele nu erau complete. Treceți, ba, la muncă, loazelor!”.