EXCLUSIV Interviu. Iurie Reniță: Pericolul ca Dodon, Voronin și Șor să impună o majoritate parlamentară după 11 iulie este ENORM. Un nou guvern al Rusiei ar reprezenta o catastrofă de proporții pentru R.Moldova. Culisele eșecului negocierilor AUR-PUN

În condițiile în care segmentul politic pro-european și pro-românesc din R.Moldova este mai fărâmițat ca niciodată, pericolul ca alianța rusească Dodon-Voronin (laolaltă cu celelalte cozi de topor ale Moscovei) să reușească alcătuirea unei noi majorități parlamentare (în urma alegerilor anticipate din 11 iulie) este unul cât se poate de real, avertizează deputatul și diplomatul Iurie Reniță (fost ambasador al Basarabiei la București), într-un interviu exclusiv acordat Podul.ro.    

Acest pericol amenință să aibă consecințe de-a dreptul catastrofale: o majoritate rusofilă va impune un nou guvern al Rusiei la Chișinău, ceea ce va atrage după sine, în mod ireversibil, izolarea totală a R.Moldova pe plan extern, deturnarea de la traseul unei integrări europene firești și stagnarea finanțărilor externe (România, UE și SUA), întrucât nimeni nu vrea să finanțeze o gubernie a Moscovei, fapt care poate aduce R.Moldova în imposibilitatea de a plăti pensii și salarii. Aceasta în condițiile în care – am văzut-o prea bine de-a lungul ultimelor trei decenii – Rusia nu dă bani R.Moldova, ci mai degrabă ia, prin gaura neagră intitulată Transnistria (adică, trupele rusești de ocupație), prin intermediul partidelor rusofile corupte și prin scheme de corupție, toate acestea menținând Basarabia prizonieră în siajul Estului. Federalizarea R.Moldova ar reprezenta un punct terminus al acestui scenariu.

Iurie Reniță dezvăluie și culisele eșecului abrupt al negocierilor PUN-AUR Moldova, care s-au spulberat în eter îndată ce unioniștii de peste Prut au realizat că unicul scop al șefilor AUR a fost acela de a încerca o monopolizare a mișcării unioniste, lăudându-se că ei ar reprezenta ”o forță” în Parlamentul de la București, ceea ce e cel puțin caraghios, cu atât mai mult dacă privești lucrurile de la București. 

Iurie Reniță explică faptul că ”departamentul moldovenesc” de la Kremlin este prezent în toate convulsiile ”electorale” regizate dincolo de Prut, Rusia având cârtițe puternice plantate și la București, astfel explicându-se de ce apropierile dintre cele două state românești sunt dinamitate și boicotate programatic, de ani și ani. 

De asemenea, Iurie Reniță anunță și când va face următoarele dezvăluiri despre tunurile și infracțiunile clanului Dodon și ale liderilor PSRM, punctând însă o realitate cumplită: R.Moldova nu este și nici nu a fost vreodată un stat de drept, Procuratura Generală și decidenți din justiție alegând să facă pe față jocurile Rusiei și să-l protejeze pe Dodon de orice probleme cu legea, deși împotriva acestuia există probe indubitabile. 

Vă prezentăm interviul oferit de domnul Iurie Reniță: 

Cât de mare este riscul ca forțele pro-ruse – alianța Dodon-Voronin și celelalte cozi de topor ale Moscovei – să reușească alcătuirea unei noi majorități parlamentare în urma alegerilor anticipate din 11 iulie? De ce partidele pro-europene și pro-românești sunt mai fărâmițate ca niciodată? 

Iurie Reniță: Pericolul este unul real și nu imaginar. Acesta a existat chiar din prima zi după declararea Independenței Republicii Moldova. Orice realizări modeste pentru afirmarea Republicii Moldova ca stat independent și suveran sunt într-un contrast izbitor cu influența aproape totală a Rusiei în cel de-al doilea stat românesc. Este extrem de complicat în contextual politic din Republica Moldova să avansezi pe calea integrării efective în Uniunea Europeană sau în România fără eliminarea amenințărilor permanente de aici: fie că e vorba de prezența ilegală a forțelor militare rusești de ocupație sau a războiului hibrid, care este o simbioză dintre elementele locale antinaționale și “ajutorul frățesc și dezinteresat” al “departamentului moldovenesc” de la Kremlin.

Anume acești factori nocivi mențin Republica Moldova într-o stare de permanentă incertitudine și de lipsă, deja cronică, a unei perspective europene. Să nu uităm că teritoriul dintre Prut și Nistru face parte din obiectivele strategice de primă mărime ale Moscovei: este hotarul dintre zona de influență rusească și NATO, deopotrivă cu cea a Uniunii Europene, având-o în față pe România. Interesul Rusiei a fost unul constant și nemodificat: să mențină aici haosul, incertitudinea și zona «grey» pentru a contracara «extinderea nefastă» a NATO si UE. Dacă în istoria noastră anterioară și mai recentă tancurile rusești veneau să ne «elibereze de dușmanii poporului moldovenesc», astăzi aceste tancuri n-au mai plecat și sunt încă prezente pe teritoriul nostru. Aceleași «tancuri» rusești sunt în egală măsură și partidele proruse gen Partidul Socialiștilor și cel al Comuniștilor, precum și o duzină de alte partidulețe de aceeași orientare, întreținute financiar și ghidate politic și ideologic de către Moscova. Din păcate, în mare măsură această stare de lucruri se datorează lipsei de verticalitate politică a clasei politice de la Chișinău și, în primul rând, a tuturor conducătorilor Republicii Moldova de la 1991 încoace, fie ca e vorba de președinți de stat, prim-miniștri sau președinți de Parlament. A fost ratată (sunt tentat să cred  intenționat!) o posibilitate reală de a urma calea Țărilor Baltice, refuzând-o din frică ca să nu ne reunim cu România. Aceștia au preferat să rămânem, mai degrabă, în mocirlă și propagandă rusească decât să revenim în albia noastră națională firească.

Nici partidele declarate proeuropene și pro-românești n-au rămas în afara influenței factorilor descriși mai sus. Cel mai concludent argument îl constituie activitatea Frontului Popular din Moldova, în conducerea căruia au fost infiltrate persoane care au compromis, aproape ireversibil, sentimentele, dar și dorința sinceră a basarabenilor de a se reuni cu România. În actuala campanie electorală parlamentară, aceste partide n-au reușit să formeze o coaliție puternică și solidă pentru a contracara ofensiva unificată a partidelor rusofile. Un bloc euro-unionist ar fi avut o posibilitate reală de a obține o majoritate parlamentară stabilă și un guvern proeuropean și pro-romanesc de 4 ani. Motivele sunt tradiționale și nu diferă aproape cu nimic de cele care au existat și anterior – lipsa unei responsabilități politice din partea principalilor actori politici, lipsa unei experiențe politice de durată, infantilismul politic al unor lideri politici actuali, deopotrivă cu prezența regretabilă a mofturilor și ambițiilor personale în detrimentul interesului nostru național.

O nouă majoritate pro-rusă ar însemna instaurarea unui nou guvern pro-rus la Chișinău. Electoratul trebuie să înțeleagă că așa ceva ar reprezenta un dezastru de proporții pentru R.Moldova. Domnule Reniță, explicați, vă rog, care ar fi efectele instaurării unui nou guvern al Rusiei în Basarabia.

Iurie Reniță: În mare măsură noi deja le-am avut și le avem în guvernările foștilor președinți Vladimir Voronin și Igor Dodon, ceea ce a însemnat plocoane zilnice în fața Moscovei și izolarea internațională totală a Republicii Moldova. Dacă fostul președinte Voronin a mai blocat, în unele cazuri, influența rusească, cum a fost “memorandumul Kozak” de federalizare al Republicii Moldova, atunci bufonul politic Dodon a dat frâu liber factorului rusesc în toate domeniile, nemaivorbind de cel militar sau informațional. 

Instalarea unui guvern prorus va însemna, indubitabil, izolarea internațională totală și definitivă a Republicii Moldova cu riscul real de a nu mai supraviețui ca entitate juridică internațională. E tocmai  ceea ce-și dorește cel mai mult Moscova, susținută masiv și de «coloana a 5-a» de la Chișinău. M-aș mira în aceste circumstanțe ca actuala Republică Moldova să mai pretindă, cel puțin, la calitatea «onorabilă» de gubernie periferică a Federației Ruse.

Analizând la rece contextul politic, ce șanse credeți că are PAS să coaguleze o majoritate parlamentară pro-europeană și pro-românească? 

Iurie Reniță: Există o diferență fundamentală între coagularea preelectorală și cea postelectorală. În cazul primeia am fi avut, fără exagerare, o majoritate parlamentară stabilă și confortabilă, compusă din 3 partide politice distincte de orientare proeuropeană și unionistă – PAS, PPDA și PUN. După mine, această posibilitate a fost una reală, dar factorii menționați mai sus n-au condus la coagularea acestei alianțe firesti de sorginte euro-unionistă. Ce se va întâmpla după alegeri, e cam delicat să fac o pronosticare. Sper ca forțele politice evocate mai sus să fie reprezentate masiv și majoritar în viitoarea configurație politică a Parlamentului de la Chișinău. Doar în asemenea circumstanțe politice vom reuși să avansăm de o manieră efectivă în procesul de integrare europeană, concomitent apropiind și mai mult cele două maluri ale Prutului.

Potrivit sondajelor, tot mai mulți basarabeni doresc Unirea cu România. De ce nu s-a transferat până acum această dorință și politic, în voturi pentru unioniști? Cum comentați eșecul abrupt al negocierilor PUN-AUR Moldova? 

Iurie Reniță: Dacă ar fi să dăm crezare sondajelor, ar rezulta că aproape jumătate din cetățenii Republicii Moldova își doresc reunirea cu România. În aceste noi circumstanțe politice ne confruntăm cu un paradox aproape inexplicabil: cum se întâmplă că aproape majoritatea populației Republicii Moldova ar opta pentru Unire, dar în Parlament nu avem, cel puțin, o fracțiune parlamentară unionistă? Ar exista, după mine, mai multe motive, printre care discreditarea, pe parcursul anilor, a ideii naționale de către unii lideri unioniști, fapt ce a condus la migrarea mai multor unioniști sau unioniști indeciși către partidele proeuropene. Nu mai este o noutate că actualmente mulți cetățeni cu afiliere unionistă se regăsesc în PAS și PPDA din varii considerente. Partidele unioniste, care au activat până în prezent așa n-au reușit să se impună ca forțe politice credibile, capabile să adune în jurul lor un număr semnificativ de cetățeni, dispuși să realizeze dezideratul nostru național suprem – reunirea cu România. Lipsa credibilității liderilor și a partidelor unioniste este într-un vădit contrast cu implicarea benefică, directă și multidimensională a statului român în toate domeniile vitale din Republica Moldova. Foarte mulți unioniști de la noi au mai multă încredere în Statul Român decât în partidele unioniste de la Chișinău. Acesta ar putea fi un alt factor obiectiv ce nu favorizează prezența în prim-plan a partidelor unioniste de la noi.

Apare, în context, fireasca întrebare: dacă nu s-a reușit o coagulare preelectorală europeano-unionistă, de ce partidele unioniste nu au făcut și ele un bloc unionist? Cred că sunt prezente aceleași motive pe care deja le-am menționat mai sus. În egală măsură, trebuie să recunoaștem că unele forțe (elemente) unioniste au fost finanțate sporadic de către oligarhul Plahotniuc, de unde prezența încă vie a rivalității și neîncrederii între acestea. Nu am niciun motiv să cred că acest oligarh ar fi fost ghidat de idei unioniste sincere. Mai degrabă conștientiza că trebuie să disperseze acest segment atât de important și semnificativ pentru a îndepărta momentul reîntregirii neamului românesc. 

Ca să fiu foarte succint și obiectiv: în tentativa sinceră de a coagula preelectoral forțele unioniste, PUN a propus AUR-ului formarea unui bloc unionist cu două componente politice distincte, dar sub aceeași umbrelă unionistă. Din păcate, cei de la AUR au refuzat această ofertă, considerând că doar pe lista lor se poate de participat la alegerile parlamentare. După mine, a fost o eroare, chiar dacă reprezentanții AUR de București și cei de la Chișinău au încercat să ne convingă cât de importantă și influentă este această formațiune politică în Parlamentul de la București pentru a accepta exclusiv lista lor. PUN-ul regretă ratarea coagulării forțelor unioniste între cele două partide și se vede nevoită să meargă independent în alegeri cu ferma convingere că vor accede în viitorul legislativ, în egală măsură dorindu-le și celor de la AUR să se regăsească și ei în Parlamentul de la Chișinău.

Ați făcut numeroase dezvăluiri despre spălările de bani aferente Dosarului Bahamas, despre infracțiunile comise de familia Dodon și de anturajul PSRM-ist al acesteia. Ați trimis Procuraturii probe indubitabile. De ce justiția din R.Moldova se încăpățânează să-i protejeze pe Dodon și pe acoliții săi? A fost vreodată R.Moldova un stat de drept, în accepția generalissimă a acestei sintagme?

Iurie Reniță: Trebuie să recunoaștem o realitate profund regretabilă: Republica Moldova n-a fost niciodată un stat de drept. Au existat unele tentative de a edifica statul de drept, dar factorul politic a compromis acest proces atât de necesar și important pentru realitățile noastre. Dacă existau mai multe elemente ale statului de drept, Republica Moldova n-ar fi fost condusa de forțe politice corupte și antinaționale. 

Ați promis o serie de noi dezvăluri despre Dodon și liderii PSRM. Ce surprize le pregătiți? 

Iurie Reniță: Deoarece am prezentat atâtea probe incontestabile despre implicarea personală a lui Igor Dodon în acte de corupție, dar și a PSRM-ului finanțat de Moscova prin filiera Bahamas, Procuratura Generală și structurile ei specializate se află încă sub influența politică a fostului președinte Dodon, care-i dirijat în toate acțiunile sale de către Moscova, de unde am putea trage concluzia că și aceste structuri fundamentale ale statului nu sunt străine de influența factorului rusesc. Aștept ca să avem o altă conjunctură politică după alegerile parlamentare din 11 iulie 2021. Îmi doresc mult ca să fie una favorabilă parcursului pro-european și pro-românesc. În aceste noi condiții politice voi prezenta noi dezvăluiri. În condițiile actuale nu are niciun rost să le mai prezint, deoarece sunt ignorate cu bună știința din considerente eminamente politice. 

Cât de prezent credeți că e ”departamentul moldovenesc” de la Kremlin în actualitatea politică a R.Moldova? 

Iurie Reniță: Regret să recunosc, dar e o realitate: absolut în toate, inclusiv cu reverberații semnificative și pe la București!

Ce mesaj aveți pentru electoratul din R.Moldova și din Diaspora?

Iurie Reniță: Aș solicita respectuos cetățenilor noștri de acasă din Diaspora să repete gestul fantastic, pe care l-au făcut la precedentele alegeri prezidențiale din 15 noiembrie 2020, când au votat masiv împotriva lui Dodon. Victoria Maiei Sandu la prezidențiale se datorează și contribuției substanțiale a cetățenilor noștri aflați în străinătate din motive foarte bine cunoscute. Diaspora noastră este prin excelență una pro-europeană și unionistă. Îi îndemn să participe masiv (cel puțin la nivelul alegerilor prezidențiale) și să asigure, din nou, prin contribuția lor semnificativă și responsabilă, un Parlament și un guvern pro-european și pro-românesc. 

În egală măsură, doresc să-i asigur pe toți cetățenii noștri că PUN-ul îi va reprezenta cu multă demnitate și verticalitate politică în viitorul Parlament întru realizarea dezideratelor noastre naționale majore – revenirea în marea familie românească și în cea europeana. Doamne, ajută!